In general, problemele copilului cu scoala, familia sau societatea, reprezinta reflectia clara a modului disfunctional de comportament sau comunicare a parintilor, familiei.
Mai poate fi vorba si despre lipsa normelor si a valorilor partenerilor ce nu pot sa “construiasca personalitatea unui copil minunat” pentru ca le lipsesc la nivel individual dar si la nivel de cuplu principalele valori caracteristice unui parinte. Aceste valori reprezinta o suma de elemente fara de care nu putem vorbi cu adevarat despre un cuplu de parinti ce pot, vor si isi asuma nasterea si dezvoltarea unui nou individ, pentru ca ei insisi au ceea ce le trebuie, personal, dar mai au in plus si modelele de referinta pentru nasterea, cresterea si educarea unui copil model, ce isi va putea gasi cu siguranta scopul in viata, dar si propria fericire.
1 – Evaluarea cauzelor, a sursei problemelor
Primul pas, consta in incercarea de a evalua factorii ce pot duce cu siguranta la un model disfunctional de crestere si educare a unui copil:
- copilul creste intr-o familie disfunctionala,
- divortul parintilor,
- lipsa de timp si de implicare a parintilor,
- o tulburare de personalitate sau o boala psihica grava a unuia dintre parinti sau a ambilor
- lipsuri de natura alimentara, locativa
- lipsa unui model pentru copil pe care acesta si-ar dori sa il imite
- o familie care ofera prea multe copilului fara sa puna in balanta ceea ce ofera acesta si ceea ce primeste in schimb,
- amanta sau triunghiul conjugal,
- adictiile de care poate suferi unul sau ambii parinti,
- lipsa modelelor sau a cadrului de referinta in care copilul poate creste si se poate dezvolta corect
- o familie disfunctionala.
2 – Gasirea unei solutii potrivite problemei
Pasul doi. Dupa ce am descoperit care este sursa frustrarilor copilului, trebuie sa gasim o fomula prin care sa incercam sa le rezolvam. Putem avea nevoie de un psiholog care sa ne indrume in a gasi formula cea mai potrivita de abordare a problemei.
De ce este util un psiholog?
Pentru ca ne poate invata sa comunicam mai bine in cuplu. Astfel ambii parinti, chiar daca au gresit, pot descoperi si lucra modele de comportament, comunicare, intelegere, abordare sau implicare, depasind usor ceea ce a constituit o formula gresita si inlocuind-o cu o formula “alchimica” descoperita si lucrata alaturi de un profesionist.
Asa putem spune ca depasim primii doi pasi. Am inteles unde am gresit, dar am si lucrat la o formula care poate rescrie comportamentul copilului, oferindu-i un model practic si personal de depasire a problemelor lui.
3 – Schimbarea in modul de viata corect
Dupa ce am descoperit de unde provine problema, dupa ce copilul e ajutat de un specialist am gasit formula corecta de depasire a situatiei problematice, pot spune ca am trecut la pasul trei.
Pasul consta in asimilarea informatiilor de pana acum si transformarea acestora intr-un mod de viata. Astfel parintii si-au inteles greseala care a dus la comportamentul gresit al copilului, au gasit formula prin care ei sa fie mai eficienti pentru copil, iar copilul sa fie rezultanta unui model de crestere corect.
O concluzie psihologica.
Peste 80% dintre parinti nu sunt pregatiti sa aiba un copil. Pentru ca acesta se naste din dorinta de rezolvare a problemelor de cuplu sau pentru ca se naste din intamplare, ori pentru ca apare atunci cand nici parintii nu stiu cu adevarat ce vor de la viata.
Si mai putem enumera cateva zeci de situatii in care copilul apare in conditiile in care adultii nu sunt 100% pregatiti sa devina parinti. De aceea, intr-o societate moderna, trebuie sa incercam sa nu repetam istoria, ci sa invatam din ea.
Daca ne dorim un copil, trebuie sa avem grija ca relatia sa fie intr-un echilibru, iar relatiile dintre parinti sa poata constitui un model pentru viitorul copil. Sa nu uitam ca privind in istorie, nu mai mult de 100 de ani, copiii se nasteau pentru ca parintii aveau nevoie de forta de munca si doar atat. Insa, stiinta ultimilor 100 de ani, a ajutat omul sa zboare, sa constientizeze daca isi doreste o familie sau o cariera. Tot in urma cu 100 de ani, daca nu aveai sange albastru, nu aveai decat 1% sanse sa razbati…
Asa ca, istoria generala dar si cea a familiei ne pot fi modele din care sa intelegem indeajuns de multe pentru a nu repeta greselile trecutului.
Concluzia psihologului
Daca cel mic are probleme cu scoala, incercati sa evaluati mediul familial sau social. Pentru ca un mediu familial cu probleme, va duce la un copil cu probleme.
Orice adictie, cearta, lipsa de model de imitatie, lipsa de timp alocata copilului, inlocuirea cu gadgeturi a afectiunii parentale, modele gresite (persoane din anturajul familiei care vorbesc si se comporta urat, sunt adictive, consumand in exces, droguri, medicamente, alcool), reprezinta tot atatea repere de imitate ce pot duce la un copil, adolescent sau tanar lipsit de repere, adictiv, fara o viziune de viitor sau depresiv, anxios, cu atacuri de panica, antisocial sau lipsit de stima de sine sau de motivatie.
Solutie. Pentru ca orice evaluare ati face veti fi subiectivi, apelati la un specialist. Doar alaturi de acesta puteti intelege daca si unde ati gresit, care pot fi solutiile corecte si trasa un plan de bataie. Altfel, orice plan personal ati face, va fi trunchiat, lipsit de parametri si viitor. Ceea ce poate duce lesne la incercari esuate.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Publicat in CSID