Cariera este incompatibila cuplului?

Posted: 28-04-2015 by Constantin Cornea

Problema carierei poate veni in contradictie cu valorile familiei. Uneori valorile companiei sunt o forma de brain-washing, pentru creierul persoanei in cauza, umplandu-i mintea, timpul, gandurile si in cele din urma invadandu-i si ultima reduta. Cea pentru care el a dorit la inceput, sa construiasca totul – Familia.

„De cand l-au pus sef s-a schimbat!!! Vine din ce in ce mai tarziu acasa, nu il mai intereseaza nimic. Mancarea este prea sarata sau prea fierbinte, copii sunt prea galagiosi, obraznici si nepoliticosi, iar eu sunt invizibila….”.

„Petrece aproape tot timpul la birou, mananca la birou, comunica la birou, face sport cu cei de la birou, merge in training, team-building, face brain-storming sau conferinte prin skype. Dumnezeu stie ce mai face el la birou. Numai ca odata ajuns acasa este obosit, plictisit nu are chef de nimic si noi il deranjam. Ba chiar, de o perioada, nu mai mergem impreuna decat la petrecerile celor mai apropiati prieteni de familie. La petrecerile organizate de colegi se duce din cate se pare cu altcineva….”.

Acestea sunt doar cateva din aspectele discutate in cabinet. Frustrarea celui care vine la psiholog este imensa, nu mai intelege ce se intampla cu propriul cuplu si in ce directie se indreapta.

Ei bine am dat exemplul de mai sus pentru a putea dezbate tema Carierei. Intr-adevar daca membrii unui cuplu ajung sa se dezvolte diferit din punct de vedere profesional, pot ajunge sa traiasca in doua lumi diferite. Doua lumi cu reguli si program diferit, doua lumi ce pot ajunge paralele daca nu exista comunicare, intelegere. Sau daca nu se ajuta reciproc pentru a promova impreuna, in firme diferite, pentru a atinge eventual acelasi nivel de dezvoltare sociala, intelectuala, financiara…

In multe cupluri se intampla urmatorul aspect relevant, anume femeia care isi sustine partenerul pentru a se realiza. Am sa redau un caz elocvent: „el nici nu vroia sa faca facultatea, nu ii vedea rostul, simtea ca il tine pe loc si ii manaca timpul pe care l-ar putea folosi pentru a realiza ceva in viata. Cu greu l-am convins sa mearga la cursuri si a fost aproape imposibil sa il conving sa dea examenul de licenta. Sincera sa fiu am invatat mai mult drept decat el, pentru ca a trebuia sa invat cu el, pentru a ma asigura ca va trece examenele. Eu am terminat ASE-ul, el Dreptul. El lucreaza intr-o multinationala, pe un post foarte bun. Este foarte bine platit dar si foarte ocupat. Eu lucrez de atunci la o banca unde nu am inaintat foarte mult in cariera pentru ca au aparut copii, destul de devreme. Ne doream amandoi. Doar ca a trebuit sa ma ocup mai mult eu de: trezit noaptea, schimbat pampers, gradinita, scoala, sedinte… El avea grija doar de propria cariera. Dar ma gandeam ca are nevoie de acest timp pentru a creste si pentru a avea grija de noi mai tarziu… M-am inselat…. Acum am aflat, ca de doi ani are grija de o alta persoana. Este cea pe care o duce in vacantele scumpe, cu noi merge la bulgari. Este cea pe care o prefera de partenera la petreceri. Cu noi ii este rusine pentru ca eu nu sunt o persoana importanta, fiica noastra este prea obraznica si nerespectuasa. Iar fiul, prea neastamparat… poate pentru ca nu au avut si un tata implicat? Nu stiu doar ma intreb… Dvs trebuie sa stiti mai multe ca sunteti psiholog…”

Problema carierei poate veni in contradictie cu valorile familiei. Uneori valorile companiei sunt o forma de brain-washing, pentru creierul persoanei in cauza, umplandu-i mintea, timpul, gandurile si in cele din urma invadandu-i si ultima reduta. Cea pentru care el a dorit la inceput, sa construiasca totul – Familia.

Cum rezolvam aceste probleme?

Din nefericire valorile companiei devin opulente in ecuatia timp-resurse si totul este facut pentru rezultate. Rezultatele sunt cele care conteaza si faptul ca esti bine platit pentru asta. Dar asta sa fie totul? Primesc bani pentru tot timpul pe care il am si il ofer companiei si in rest nimic. Ei bine nu. Mai sunt si traininguri, coaching, dezvoltare personala. Dezvoltare personala care pentru noi psihologii, pentru a intelege greseala de abordare corporatista, dureaza un minim de 5 ani. Ei bine, in cazul companiilor, cursurile sunt sustinute de ingineri sau fosti directori care cred ca au inteles totul si acum vin sa isi reverse din intelepciune. Dar toti uita ca la baza vorbim de un om. Nevoile lui nu sunt doar: “Time management” sau “stress management” in relatia dintre el si companie sau subalterni. Managementul timpului, stresului, leadershipului, comunicarii, trebuie sa aiba in componenta omul cu ceea ce reprezinta el ca si tot unitar: cariera, familie proprie, familie de provenienta, prieteni din copilarie…

Din nefericire compania iti ofera urmatoarele alternative:

Vrei prieteni? Fa-ti dintre colegi si se numeste teambuilding. Vrei vacante? Iti platim traininguri in tara sau strainatate, la munte si la mare unde ai totul la dispozitie. Vrei familie? Pai ne ai pe noi, cu cine iti petreci marea majoritate a timpului, nu cu noi? Deci ai familie. Ce mai vrei? Ti-am dat: masina, laptop, telefon, toate de ultima generatie. Ai card de sanatate Platinum. Datorita salariului mare ti-ai putut construi vila de 500 m2 in care intr-adevar locuiesc stingheri: sotia, fetita, fiul si o pisica. Serviti de o femeie de serviciu care le face curatenie, mancare, spala si calca. Ce iti mai poti dori???

Aaa, P.S. Sa nu ne spui ca vrei iubire sau sex. Ca astea stim cu totii, si nu spunem nimanui, ca ti-ai luat singur :))))

Solutia: Depinde cine intreaba si de care parte a baricadei se afla persoana respectiva. Pentru dnul director, solutia este cea pe care o descopera cand se imbolnaveste sau este dat afara- familia. Cea la care se intoarce, sau ar vrea sa se intoarca ca dupa un vis urat. Pentru cea care asteapta acasa, solutia consta in a apela la serviciile unui psiholog pana nu este prea tarziu, pentru ea, pentru familie si de ce nu, pentru el.


Sursa : kudika.ro