O femeie acuzată și atacată mereu este o victimă, și nu e vorba doar despre femei. În foarte multe cupluri întâlnim acest sindrom. El se referă la situația în care, unul dintre parteneri atacă și acuză în permanență, iar celălalt este mereu în defensivă, obligat să se apere continuu.

Am denumit această situație, sindromul reflectorului, tocmai pentru că cel care acuză este ca un anchetator care ține reflectorul pe celălalt, acuzându-l și punându-l mereu în situația de a se apăra.

Bineînțeles că mă refer la cuplurile care nu au o problemă anume țintită, în care unul acuză și celălalt se apăra din cauza unei situații clare. Unul a înșelat sau minte, evident, într-o anumită privință. Ci mă refer la cuplurile în care, cel care acuză, își bazează acuzele pe tot felul de scenarii pe care și le imaginează în permanență pe diferite teme. Temele sunt diverse și nu au legătură nici pe departe cu comportamentul celui acuzat, ci doar cu cel care face acuzații nefondate.

Ești acuzată și atacată mereu? Acuzele pot fi de genul:

• mă înșeli și trebuie să discutăm despre toată lumea cu care interacționezi pentru a mă convinge că nu o faci;
• te vezi pe ascuns cu anumite persoane pentru a mă înșela;
• te vezi pe ascuns cu familia ta pentru a mă bârfi și pentru a mă scoate pe mine nebun;
• în timpul programului de lucru chiulești ca să ai o aventură;
• ai conturi pe site-uri de întâlniri despre care eu nu știu;
• nu mă iubești îndeajuns și toate gesturile tale de afecțiune sunt pentru a te folosi de mine;
• mă minti și mă manipulezi ca să obții anumite avantaje de la mine;
• trebuie să știu în permanență unde ești și ce faci, de ce întârzii și ce ai făcut cand ai întârziat;
• trebuie să îți știu toate parolele;
• te controlez cum te îmbraci pentru că am senzația că te îmbraci și te aranjezi pentru altcineva;
• vreau în permanență să știu cu cine vorbești;
• eu decid ce prieteni poți avea și în general le găsesc tuturor o problemă, izolându-te de toată lumea;
• discuțiile țin ore în șir și se învârt într-un cerc vicios, nu pentru că am eu o problemă ci pentru că nu sunt mulțumit cu răspunsurile tale;
• cu siguranță la un moment dat o să mă părăsești sau o să mă înșeli, și din acest motiv am nevoie de asigurări în permanență;

Acuzatorul e victima propriilor probleme

Citind acuzele de mai sus, putem spune că acuzatorul poate suferi de o afecțiune psihică pe care o denumim tulburare de personalitate paranoidă. Sau poate avea o seamă întreagă de alte tulburări cum ar fi: tulburare bipolară, depresie sau poate avea un grav complex de inferioritate.

Acuzatorul poate ajunge în această condiție psihică în urma unor evenimente traumatice, a unui abuz, în urma consumului excesiv de alcool sau alte substanțe interzise. De cele mai multe ori, nu este conștient de faptul că este un abuzator psihic, ba din contră, se poate considera un fel de victimă și prin urmare are dreptul să pună tot felul de întrebări pentru a se convinge de faptul că este iubit și respectat de parteneră. Din păcate, nu are nici pe departe dreptate, pentru că multitudinea scenariilor cât și faptul că acestea sunt în marea lor majoritate doar născocirile minții lui bolnave fiind destul de departe de o situație ce se poate întâmpla cu adevărat.

Acesta este doar traumatizat și nesigur și încearcă să își compenseze aceste probleme psihice punându-și partenera la zid și confruntând-o cu sute de scenarii la care aceasta trebuie să răspundă în permanență până în cele mai mici amănunte, pentru a-l convinge pe el că scenariile respective nu s-au întâmplat.

Din păcate și partenera care este supusă unui asemenea abuz și rămâne, totuși, în relație, poate suferi de: depresie, tulburare de personalitate dependență, stimă de sine scăzută.

De cele mai multe ori, cei doi nu sunt conștienți pe deplin de faptul că suferă de acest sindrom, unul în poziția abuzatorului, celălalt în poziția victimei. Ba din contră, pot considera că sunt doar niște certuri care vor trece cu timpul. Din păcate, se înșală amarnic. Abuzatorul va deveni din ce în ce mai dictatorial, scenariile lui vor fi din ce în ce mai fanteziste, iar victima va ajunge în situația disperată de a nu mai putea face față acuzelor putând dezvolta o tulburare depresivă majoră, sau chiar poate avea gânduri suicidare.

Recomandarea mea, în cazul în care considerați că vă regăsiți în ceea ce am scris mai sus, ar fi să apelați la terapie de cuplu. În principiu, abuzatorul nu va fi de acord, considerând că nu aveți o problemă reală sau tocmai pentru a nu fi deconspirat și pentru a nu îi spune nimeni că acuzele lui nu au nicio bază. Din contră, acuzele lui au legătura cu o problemă psihică pe care el o are și pe care ar fi bine să și-o trateze.

Tehnica reflectorului: să fii acuzată și atacată mereu

În acest sens, în cadrul terapiei de cuplu, utilizez o tehnică proprie, tehnica reflectorului, în care cei doi să învețe să comunice corect. Comunicarea presupune să scăpăm de scenariile care au legătură mai degraba cu traumele noastre decât cu ceea ce face sau gândește partenerul. Prin această tehnică a reflectorului, învățăm să punem întrebările corecte și să primim răspunsurile ce pot fi acceptate. De asemenea trebuie să fie un echilibru în comunicare. Amândoi partenerii au drepturi egale și pot pune întrebări în egală măsură.

Când vine în terapie, un cuplu cu această problemă, iar abuzatorul este confruntat cu scenariile care nu au legătură cu realitatea, dar și cu cel abuzat care începe și el să pună în egală măsură întrebări, se va vedea imediat disconfortul creat, ceea ce demonstrează ca diagnosticul a fost corect. Însă, prin exercițiu se poate ajunge la un echilibru emoțional care va duce indubitabil la o comunicare corectă.

Viața de cuplu nu este făcută pentru ca unul să îl atace în permanență pe celălalt. A fi într-un cuplu înseamnă să încercăm să scoatem tot ce avem mai bun unul din celălalt pentru a ne bucura cu adevărat de viață!

Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea

Sursa: Avantaje.ro