Sunt foarte multe cupluri care se simt extrem de erodate de anul ce tocmai se sfârșește. Simt că nu mai pot continua, având senzația că orice ar face sau ar spune, relația de acasă nu mai poate continua.
Tocmai pentru faptul că ne află în prioada sărbătorilor, când totul în jurul nostru devine magic și fiecare dintre noi își dorește să devină mai bun, nu ar fi rău, să folosim această magie pentru a ne reconstrui viață de cuplu, într-un mod care să ne facă pe fiecare în parte să ne simțim iubiți și apreciați, putându-ne astfel să ne bucurăm de o viață în doi de vis.
Primul pas însă, constă în a descoperi, eventual în cadrul unor ședințe de psihoterapeie de cuplu, care pot fi motivele ce ne nemulțumesc:
– “am senzația că vorbesc singur/a”
– “nu mă ascultă când vorbesc, nu îi pasă de ceea ce fac și ceea ce mi se întâmplă”
– “nu mă ajută la nimic, trebuie să fac totul singur/a”
– “nu îi mai pasă de nimeni și de nimic, preferă să stea singur/a, imediat ce ajunge acasă”
– “nu a făcut nici un gest frumos în tot anul care a trecut: o floare, un cadou, o îmbrățișare”
– “nu mă simt deloc: înțeles/asa, sprijinit/a, iubit/a,”
– “nimic din ceea ce fac și ce spun nu îi convine”
– “nimic din ce îmi spune și ce face nu îmi convine”
– “nu mă mai atrage din punct de vedere sentimental și sexual”
– “mă obligă să fac doar ce vrea el/ea”
– “sarcinile de la serviciu îmi mănâncă toată energia și când ajung acasă nu vreau decât să dorm să să fiu lăsat/a în pace”….
Aceste nemulțumiri, bineînțeles că pot continua dar, pentru a fi mai ușor de manageriat le putem împărți astfel, propunând și câteva soluții simple:
– viață sentimentală, nu mă simt iubt/a, apreciat/a, susținut/a, alintat/a, mângâiat/a.
cauze: Aceste ritualuri, din păcate, se pot pierde odată cu trecerea timpului sau pentru că, de foarte multe ori, jobul ne consumă toată energia, ori pentru că noi considerăm că le oferim partenerului/ei, dar nu primim nimic în schimb.
soluție: Cel mai simplu exercițiu ar constă în a stabili un calendar în care se ne notăm o suma de ritualuri de exprimare a setimentelor, pentru a avea astfel un plan măsurabil de restabilirea a echilibrului emoțional
– viață sexuală. Vrea prea mult sex. Sau simt că nu mai mai dorește și nu are niciodată chef să facem sex. Nu are nici cea mai mică dorința să experimentăm lucruri noi sau ceea ce își dorește de la mine, pare un scenariu execrabil de film porno de proastă calitate. Actul sexual ține prea mult sau ține prea puțin. Are anumite tulburări sexuale: frigiditate, anorgasmie, tulburări erectile, ejaculare precoce, despre care nu vrea să vorbească și nici nu vrea să meargă la un specialist pentru a le rezolvacauze: vechimea relației, unul sau ambii parteneri nu mai au grijă de modul în care arată și nu este conștient de schimbările fizice negative ce nu mai pot fi atractive pentru celălalt, lipsa exprimării sentimentelor și a gesturilor de afecțiune, apariția unei alte variante sexuale în afară cuplului
soluție: fiecare partener poate încerca să arate și să se îngrijească cât mai mult, pentru a arată cât mai bine. Să nu uităm de gesturile de afecțiune, complimente, preludiu, postludiu, fantezii
– comunicare (cum mă exprim și cum știu să îl ascult pe celălalt)
cauzele: pot ține de faptul că ne-am obișnuit în cuplu să comunicăm doar negativ, exprimându-ne doar frustrările și opiniile negative. Un job foarte solicitant, lipsa acestuia sau diferența mare de câștiguri salariale între cei doi, pot fi tot atâtea motive de ceartă. Implicarea toxică a familiei de baza, a prietenilor sau colegilor, bineintentionati care ne judecă relația spunându-ne ce ar trebui noi să primim, pentru că merităm, în condițiile în care, de cele mai multe ori, ei nu își pot aplică propriile sfaturi, sau compară situația noastră cu o situație utopică
soluție: fiecare dintre parteneri trebuie să învețe ce înseamnă empatia și asertivitatea. Mergând la terapie de cuplu, pot învață să își enunțe problemele într-un mod cât mai corect și asertiv, vorbind despre ceea ce ne deranjează într-un mod constructiv, propunând soluțîi cât mai aproape de ceea ce poate face partenera/ul. Această calitate se antrenează, și într-o perioada destul de scurtă de timp, o persoană poate învață să comunice constructiv, mizând mai de grabă pe soluțîi cât mai ușor de aplicat, în dauna reproșurilor.
Empatia din nou este un aspect care se lucrează în terapie, putem astfel să învățăm să ascultăm activ, să ne concentrăm pe caracterul constructiv al discursului partenerului/ei, reușind astfel să avem o comunicare adevărată, în care descărcarea de frustrări este minimă. Tocmai pentrufaptul că, accentul învățăm să îl punem pe rezoluțiile ce le convin ambilor parteneri, fără a avea senzația că fac un efort sau un compromis exagerat.
– treburile casei și bugetul Cine trebuie să se ocupe de: facturi, curățenie, cumpărături, spălat, călcat, pregătirea mesei, strângerea mesei. Copilul sau copiii, cine își petrece timpul cu ei, cine se joacă cu ei, cine face lecțiile și le verifică, cine merge la ședințele cu părințîi, cine îi duce la activitățile excedentare. Cât câștigă fiecare și cât se stabilește să contribuie fiecare la bugetul familiei?
cauze: de cele mai multe ori, întrăm în cuplu cu anumite principii învățate de acasă. Eventual bărbatul consideră că toate treburile casei, cât și cele legate de copii trebuiesc făcute de mama. Sau, unele mame pot fi crescute în spiritul feminismului dus la extrem, în care trebuie să își construiască o carieră fulminantă, iar de restul să se ocupe altcineva: bunicii, bonă, soțul…
soluție: este important să împărțim ceea ce se întâmplă în casă în
– activitățile casei: facturi, curățenie, cumpărături, spălat, călcat, ritualul mesei și să vedem dacă ne permitem pe cineva pe care să plătim pentru a ne suplini în privința acestor activități. Dacă nu, poate ar trebui să găsim o formulă echitabilă de împărțire a lor.
– copiii. Un copil are nevoie de creștere (somn, masă, joacă, activități) și educare ( să ne jucăm cu el pentru a-l învață lucruri și abiliati noi, să îi citim, să ne petrecem timpul cu el pentru a învață cât mai multe lucruri utile de la noi, dar și pentru a vedea în noi un model demn de urmat. Abia apoi vorbim de școală și activitățile extra împărțite în: activități sportive: înot, basket, forbal, tenis, etc. și activități din cadrul artelor: să învețe să cânte la un instrument, să cânte cu vocea, să picteze, să deseneze, să danseze, să compună).
Ar fi de preferat că ambii părinți să fie implicări în creșterea și educarea copiilor.
– hobby-uri. Acestea pot fi personale și împreună. Important este să găsim formulă prin care, să avem o viață de calitate în cuplu, atunci când împărtășim o plăcere sau o activitate comună, dar să ne și respectăm propriile libertăți.
– cauze: de foarte multe ori, omenii nu reușesc să își mai găsească timp, spun ei din cauza treburilor de acasă sau jobului solicitant, pentru hobby-uri. Ceea ce nu este benefic cuplului dar nici fiecărui partener în parte.
– soluție: trebuiesc găsite hobby-uri ce sunt în aria de interes sau de plăcere a ambilor parteneri: cursuri de dans, înot, tenis, sala și multe altele. Aceste activități în comun vor aduce un tonus nou și bun cuplului.
Și hobby-uri personale: cursuri de bucătărie sau de actorie, pescuit, vânătoare. Sau, de ce nu, seară fetelor și seară băieților. Având activități separate, ne putem bucură de prieteni, făcând anumite activități ce nu interesează pe partener/a.
Ceea ce am prezentat mai sus poate fi un plan terapeutic pentru un cuplu. Încercați să îl aplicați personal, iar în cazul în care nu reușiți sau considerați că se nasc divergente de opinie, puteți apela la un specialist în terapie de cuplu. Astfel va puteți transformă viață într-o sărbătoare permanentă, a bucururiei și a timpului de calitate petrecut împreună dar și separat, chiar în această perioada magică a sărbătorilor de iarnă. Sărbători fericite!
Articol de : psiholog Constantin Cornea
Sursa: kudika.ro
No Comments