În fond, de ce iubește sau urăște un om?
Omul este învățat de mic cu anumite seturi de valori și norme sociale pentru ca, în raport cu acestea, să dezvolte sentimente de iubire sau ură. Diferența o face propriile interese, dar și experiențele de viață.
În fond, de ce iubește sau urăște un om?
Pentru că așa simte, a fost învățat sau trebuie. Poți iubi sau urî necondiționat pe cineva pentru că așa simți. Poți iubi sau urî anumite persoane sau valori pentru că așa ai fost învățat sau ți-a fost cultivat în copilărie sau mai târziu. Poți învăța să iubești sau să urăști pe cineva pentru că așa trebuie.
Sentimentele de ură și de iubire pot apărea ca și reacție la o persoană sau un eveniment sau pot fi cultivate în familie sau societate.
Avem nevoie de sentimentele de iubire pentru a putea construi relații sincere și frumoase, în care să încercăm să ne facem viața plăcută. Avem nevoie de iubire pentru a cuceri o persoană și împreună cu aceasta să ne construim o familie. Apoi avem nevoie de iubire pentru a da naștere și a crește un copil. Avem nevoie de iubire în relația cu natura, animalele și tot ceea ce ne înconjoară. Pentru că iubirea este creatoare de bine.
Sentimentul de ură însă poate fi considerat un mecanism adaptativ ce ne poate ajuta să înțelegem cine ne vrea sau ne poate face rău. Însă acest sentiment, dacă este cultivat pe o perioadă prea lungă sau legat de valori ce nu sunt tocmai certe, ne poate face mai mult rău decât bine.
Gândiți-vă că pasiunea pentru sport, ce ne făcea să ne bucurăm de o întrecere între sportivi, din cauza urii ne-a împărțit în galerii. Acestea nu se mai bucură de sport, vin pentru sentimentul de ură resimțit față de echipa adversă. In fond, în sport, ar trebui să învingă cel mai bun…
Aceeași ură în politică și religie. Oare dacă am alege iubirea în politică pentru a selecta persoana care să ne reprezinte pentru că ne respectă și pentru că iubește ceea ce poate face pentru binele comun, am mai avea nevoie de partide care să ne spună că noi suntem buni și restul răi? În religie, toți credem într-o divinitate pe care am denumit-o diferit și pentru care ne arătăm atașamentul prin ritualuri diferite. Din nou, dacă am iubi cu adevărat o divinitate absolută, nu ar trebui să ne iubim între noi ca și frați întru divinitate, nu întru rit sau ritual?…
Știința poate măsura felul în care se manifestă din punct de vedere organic, fiziologic, un sentiment. Dar aceste sentimente nu sunt întru totul pure dacă nu învățăm să iubim din tot sufletul tot ceea ce ne înconjoară. Dacă vom reuși să facem acest lucru, ura ar mai exista?
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: garbo.ro