Abuzul psihic poate reprezenta o traumă imensă atât pentru victimă, cât şi pentru persoanele apropiate.
Dacă ne gândim la o mamă abuzată, putem spune că pe lângă ea mai pot suferi şi copiii (acolo unde este cazul) sau familia acesteia de origine (părinţi, fraţi, surori).
De asemenea, mai pot suferi subalternii sau colegii de muncă, în cazul în care persoana abuzată are un job de conducere, sau partenerii sociali care vor asculta poveştile dramatice prin care persoana respectivă trece. Doar privind în ansamblu putem vedea întregul orizont al celor care vor avea de suferit.
Manifestări ce pot fi considerate abuzuri psihice
În primul rând, abuzul psihic poate fi perceput diferit de fiecare persoană în parte, din perspectiva intensităţii, dramatismului, dar şi a efectelor. Dar, independent de percepţia victimelor, putem vorbi despre abuz psihic în următoarele situaţii:
- certuri, scandaluri, ameninţări fizice
- bătăi, lovituri
- abuz sexual
- atitudine condescendentă din perspectivă intelectuală, financiară, a poziţiei sau rolului social
Afecţiunile pe care le poate declanşa abuzul psihic
Din perspectivă psihologică, afecţiunile ce pot fi cauzate de abuzul psihic pot fi următoarele:
- tulburare bipolară
- depresie
- anxietate
- atacuri de panică
- gânduri suicidare
- tulburări de personalitate (tulburare borderline, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare antisocială, pasiv agresivă)
De asemenea, pot fi afectaţi şi alţi parametri psihofuncţionali, cum ar fi:
- somnul (coşmaruri, insomnie, somn întrerupt)
- alimentaţia (obezitate, anorexie, bulimie, mâncat obsesiv-compulsiv)
- viaţa sexuală perturbată (anorgasmie, frigiditate)
- viaţa socială (victima nu îşi mai doreşt să iasă din casă sau îi fie teamă să se întâlnească sau să comunice cu alte persoane)
- viaţa profesională ( victima nu se mai poate concentra la muncă, pot apărea conflicte ce duc la pierderea locului de muncă, poate întârzia pentru că nu se odihneşte îndeajuns sau îşi poate pierde capacitatea de efort)
Ce poate face o persoană care este abuzată psihic?
Totul depinde de situaţie, însă paşii ce trebuie urmaţi, modul general, pot fi următorii:
1) Apelează la autorităţi (Poliţie, avocat etc.) pentru a-şi cunoaşte drepturile şi pentru a încerca să îşi facă partenerul conştient de gravitatea faptelor lui.
2) Apelează la familie, prieteni sau colegi pentru a încerca o formă de consiliere a abuzatorului. Este posibil ca acesta, în cazul în care este pus în situaţia de a vorbi despre abuzurile pe care le produce, să îşi dea seama că greşeşte şi să îşi dorească să îşi îndrepte comportamentul.
3) Apelează la psiholog pentru psihoterapie individuală. Poate înţelege de ce s-a ajuns în situaţia respectivă şi dacă mai sunt minime şanse de îndreptare a abuzatorului. În cazul în care acesta deja suferă de o tulburare psihică gravă sau o adicţie, va fi necesar să îşi rezolve aceste probleme înainte de orice.
4) Apelează la psiholog pentru şedinţe de terapie de cuplu. În cazul în care abuzatorul este de acord, se pot face şedinţe de cuplu prin care acesta să descopere cum a ajuns în situaţia respectivă, dar şi ce poate face pentru a-şi recăpăta echilibrul, pentru ca mai apoi să se încerce ameliorarea daunelor sau traumelor produse de abuzator.
Orice abuzator, din perspectiva psihologică, poate fi în această situaţie din trei motive: pentru că are o tulburare psihică, are comportamentul şi judecata influenţate de o substanţă (droguri, alcool, medicamente) sau pentru că este ori a fost el însuşi o victimă a abuzului, fie el fizic sau psihic.
De aceea, putem spune că problema abuzului este una gravă şi trebuie remediată cât mai curând posibil, indiferent dacă pentru asta avem nevoie de o autoritate aşa cum este Poliţia sau dacă este necesară internarea abuzatorului (eventual pentru medicaţie sau dezintoxicare).
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: csid.ro