“Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata…” Psiholog Constantin Cornea
“Am plecat din Romania pentru ca imi dadeam seama ca, am vise prea marete pentru ceea ce imi putea oferi tara in care m-am nascut. Niciodata nu am fost o persoana care sa simta nevoia sa apartina de un loc, daca acel loc nu ii oferea confortul necesar. Niciodata nu am inteles persoanele care raman intr-o tara ce nu le poate implini visele. Sau cele care raman intr-o relatie ce ii macina sau ii distrug fizic sau in-telectual. Asta, pana cand am patit-o chiar eu.
Cand am plecat in Anglia, aveam o diploma de inginer si un geamantan cu doua toale. Era plin insa de vise ce abia asteptau sa se implineasca. Am fost profund dezamagit cand in primii ani nimeni nu imi lua in seama profesia, daruirea si devotamentul pe ca care le manifestam din tot sufletul.
Clima era imposibila, oamanii reci ca niste cadavre lipsite de suflet. Insa, visele mele ma impingeau sa le realizez.
La inceput, am lucrat pe unde am gasit, cu ziua sau facand joburi despre care acum, nici nu mai vreau sa imi amintesc. Diploma mea nu prea valora mare lucru pentru ei.
Dupa luni intregi de suferinta, am ajuns intr-un atelier, unde am plecat de la munca de jos. Faceam tot ceea ce nu voiau ceilalti sa faca, pentru ca imi doream sa imi astept sansa de a demonstra ceea ce pot. Si, intr-un final aceasta mi s-a oferit. Apoi, odata cu trecerea anilor, am urcat profesional, acum fiind un inginer foarte apreciat.
Totul era frumos, mai putin viata mea sentimentala. Asa cum am mai spus, englezii sunt foarte reci, iar femeile lor, ce sa spun…mai bine ma abtin. La un moment dat, am cunoscut pe Facebook, pe cineva de la noi din tara. Din pacate ea era deja casatorita. Foarte greu a acceptat sa vorbeasca cu mine, insa nu m-am lasat. Parea ca incepe sa se infiripe ceva, cand dintr-o data, a disparut cu totul. Atunci am intrat intr-o depresie ingrozitoare. Incepusem sa consum alcool in cantitati foarte mari, sa fumez si cred ca eram la un pas sa fiu dat afara sau sa fac un gest necugetat.
Si asa am ajuns sa apelez la tine. Am lucrat impreuna si simteam cum discutiile, ma ajuta sa imi mentin echilibrul mental si sufletesc de care aveam atata nevoie.
Usor, usor, am mai renuntat la alcool si am incetat sa mai beau in timpul programului. Ma gandeam insa, la ce am defacut in plan sentimental. Povestea cu femeia din Romania nu imi dadea pace. Nu puteam crede ca totul s-a terminat atat de brusc. Am lucrat impreuna la cele doua variante plauzibile. O noua relatie sau cum pot ajunge sa vorbesc din nou cu femeia pe care o cunoscusem pe Facebook. Am cautat mult imprejur si pe internet femeia alaturi de care sa imi petrec vesnicia. Ori eram eu ghinionist, ori aceasta se lasa greu gasita..
Intr-n concediu, am venit in tara si am incercat, cu putinele informatii pe care le aveam sa o gasesc pe cea la care imi lasasem inima. Nu a fost simplu, insa am reusit. Am asteptat-o intr-o zi de la munca, cu un buchet de flori. Si eu si ea, ne uitam ca hipnotizati unul la celalalt, nu ne venea sa credem, ca ceea ce traiam se intampla in realitate si nu un vis de noapte.
Mi-a povestit faptul ca, sotul ei descoperise discutiile noastre si a fost extrem de agresiv cu ea. Avusese o viata foarte grea langa el si cand a descoperit si faptul ca vorbea cu mine, a devenit absolut mizerabil.
Am vorbit si cu tine si apoi am construit un plan prin care sa vina si ea in Londra. I-am trimis bani si a divortat. A avut parte de scandaluri si santaj emotional insa nu s-a lasat pana nu a obtinut divortul.
Acum, suntem amandoi in Anglia. Am ajutat-o sa isi gaseasca un job onest si cred ca ne putem construi un viitor frumos impreuna.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea