Uitați-vă cu atenție în jurul vostru și poate veți rămâne surprinși. În principiu, una din 10 persoane suferă de o tulburare de personalitate, ce nu îi permite să se implice afectiv într-un mod corect, echilibrat.
Felul în care ne implicăm într-o relație, modul în care reușim să ne arătăm sentimentele dar și să primi gesturi de afecțiune se naște în copilărie și are strânsă legătură cu relația cu mama sau persoana care ne crește, arată colaboratorul nostru în domeniu, psihoterapeutul Constantin Cornea, de la clinica Psievolution.
Gary Chapman, folosește în “Cele cinci limbaje ale iubirii” o metaforă extrem de sugestivă spunând: “orice copil deține în sinea lui un adevărat “rezervor afectiv” pe care se așteaptă, inconștient, să îi fie umplut cu iubire.” Cantitatea, calitatea și modul în care copilul va primi iubire, îl va forma pentru toată viața, din perspectiva psihologic-afectivă.
Barbare Witting și Mary Ainsworth au conceput o procedură pentru a demonstra cât de importantă este legătura afectivă în relația cu mama, pentru dezvoltarea copilului. Astfel mămicile și copiii erau invitați, timp de 20 de minute într-o cameră plină de jucării. Urmau apoi, mai multe episoade de 3 minute ce presupuneau:
- explorarea jucăriilor în prezența mamei
- două separări de mama
- două reuniri cu mama
- și expunerea copilului la o persoana straină
Se dorea astfel să se declanșeze anumite manifestări comportamentale.
legate de ideea de atașament. În urma acestei cercetări, au putut clasifica atașamentul în copilăria mică în trei categorii, completate ulterior cu o a patra (descoperită de o studentă a lui M. Ainsworth). Aceste categorii sunt:
- atașamentul evitant
- atașamentul securizant
- atașamentul ambivalent
- atașamentul dezorganizat
Ce am dorit să arăt prin studiile de mai sus, a fost să subliniez cât de importantă este relația cu mama în copilărie, pentru felul de manifestare a copilului în relațiile de dragoste, de mai târziu. Această alchimie relațională poate crea, în cazurile cele mai serioase, un copil echilibrat emoțional, un psihopat, un narcisic sau un schizoid. Acestea sunt tulburări de personalitate ce îl vor caracteriza toată viața, ajungând de cele mai multe ori să nu îl lase să se bucure de iubire, să nu știe să o primească sau cum și când să o ofere, explică specialistul.
Persoanele indisponibile emoțional, pot avea o tulburare de personalitate, de care, uneori, nu sunt conștienți. Pentru că aceasta a apărut, așa cum am arătat mai sus, în fragedă copilărie.
În primul rând vorbim de psihopatie.Psihopatul nu are sentimente, resentimente, afecte. El doar învață să le mimeze pentru a-și atinge scopurile.
Schizoidul, ca și schizotipalul, sunt persoane cărora nu le plac interacțiunile cu societatea, cu oamenii. Ei sunt singuratici, preferă solitudinea, acceptând ce mult o parteneră/partener, pe care vor ajunge să îi sufoce, cerându-le să renunțe și ei la societate, pentru a se mulțumi doar cu viața de cuplu.
Paranoicul are modul lui de indisponibilitate. Fiind prins de scenariile în care toată lumea îi vrea răul, de faptul că toți complotează împotriva lui și în acest fel rămâne fără resurse afective pentru parteneră/er.
Persoana cu tulburare borderline, are senzația că nu este iubită de nimeni, că va rămâne veșnic singură, că toți au pe cineva și doar ea este singură. Însă, odată intrat în relație cu o astfel de persoană, atunci când va considera că deja “vă are”, va începe să își manifeste dorința de libertate. Pentru că așa se manifestă tulburarea borderine, când nu are, te vrea, când te are, o sufoci…
Narcisicul nu are de unde oferi, pentru că a fost crescut să primească. El știe doar să primească și nici nu înțelege cum poate fi acea situație în care să dea la rândul său…
Histrionicul, este un actor pe scena vieții. El trăiește pentru a ieși în evidență cu orice preț și în acest scop își folosește toată energia. De aceea, atunci când trebuie să ofere, nu are de unde. Dar nici nu își dorește să aibă.
Am descris pe larg care pot fi tulburările de care pot suferi persoanele indisponibile afectiv. Să nu vă gândiți că sunt boli ce se regăsesc rar. Uitați-vă cu atenție în jurul vostru și poate veți rămâne surprinși. În principiu, una din 10 persoane suferă de o tulburare de personalitate, din cele descrise mai sus, ce nu îi permite să se implice afectiv într-un mod corect, echilibrat.
Ce este de facut daca descoperiți că ați putea suferi de una din tulburările descrise mai sus?
Un singur lucru, apelati la un specialist, astfel de tulburari nu se rezolva de la sine, nu de unul singur.
Ce este de făcut dacă descoperiți că partenerul/a de cuplu suferă de o astfel de afecțiune, sau o persoană dragă vouă?
Din nou, apelati la un specialist pentru a evalua cât de gravă este situația, dar și care pot fi soluțiile. Însă, trebuie să fiți pregătiți, ca uneori să nu puteți rezolva problema altei persoane, mai ales, dacă aceasta suferă de o tulburare de personalitate și nu dorește ea însăși să meargă la un specialist să o rezolve, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea.
O concluzie importantă: Viața poate și trebuie să fie frumoasă. Dacă aveți o problemă, încercați să o rezolvați până nu va strica plăcerea de a vă bucura de viață. Dacă descoperiți că această indisponibiliate o caracaterizează pe o persoană dragă vouă, evaluate dacă o puteți ajuta cu adevărat, și dacă aceasta are disponibilitatea de a se lăsa ajutată. Nu uitați că, uneori, poate fi vorba, pe lângă psihoterapie de medicație sau chiar de internare.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : garbo.ro