Criza cu care o femeie se poate confrunta la un moment dat are la bază o traumă din trecutul ei, mai apropiat sau mai îndepărtat.
Astfel, acest proces poate avea legătură cu o problemă din copilărie sau cu suferinţa resimţită în urma pierderii sau despărţirii de o persoană iubită, ori cu o relaţie defectuoasă.
„O criză nu este dată de un număr din buletin, ci de o cauză profundă. De asemenea, aceste crize nu apar la o vârstă rotundă: 30, 40. Pot foarte bine să apară şi la 37 de ani şi trei luni, pentru că m-a părăsit prietenul, sau la 46 de ani şi aproape 6 luni, pentru că mi-am dat seama că am construit o carieră remarcabilă, dar nu am reuşit să îmi fac o familie sau să mă bucur de viaţă. Doar în urma unor astfel de stimuli se declanşează o criză, nu în urma rotunjirii vârstei,’’ spune psihoterapeutul Constantin Cornea pentru CSID.
Crizele ţin de două coordonate:
1. Elemente interne. Acestea ţin de relaţia pe care femeia o are cu ea (legătura eu-eu: traume, tulburări de personalitate sau de comportament.
„Aceste probleme psihologice sau psihice nu o lasă să vadă prezentul sau îi modifică percepţia legată de viitor, făcând-o să îşi perceapă viitorul ca pe un lung şir de suferinţe, similare cu ceea ce ea a mai trăit până atunci. Traumele nasc tulburări, iar acestea se constituie într-un filtru care o pot face să vadă viaţa în tonuri de negru sau de roz’’, adaugă psihoterapeutul.
2. Elemente externe. Acestea au legătură cu relaţia care se instalează între femeie şi restul lumii.
„În cazul în care se confruntă cu o tulburare, femeia îşi poate găsi echilibrul printr-o seamă de factori externi ce ţin de familie, carieră, prieteni, viaţă socială, viaţă sexuală. Aceşti factori pot minimaliza nivelul traumei. Femeia va înţelege că, indiferent de toate suferinţele îndurate, există o seamă întreagă de apropiaţi, de la familie, la prieteni, ce o pot ajuta să îşi recapete echilibrul, stima de sine, curajul de a înfrunta viaţa, ea reuşind astfel să redescopere bucuria de a trăi. Mai avem şi satisfacţiile legate de carieră, ce pot aduce energie şi bucurie sau pot crea măcar un val de fum, care poate acoperi, cel puţin din timp în timp, trecutul traumatic.
Rezumând, putem spune că o femeie resimte mai mult sau mai puţin criza la 20, 30, 40, 50 ani, iar asta în funcţie de echilibrul din cadrul relaţiei pe care o are cu ea sau cu restul lumii’’, mai spune psihoterapeutul.
În general, este bine să evaluăm dacă întâlnim manifestări majore ale acestor crize de genul:
1. „Dorinţa exagerată de a-şi schimba imaginea: îşi modifică dramatic culoarea părului, felul de a se îmbrăca, începe tot felul de tratamente de înfrumuseţare, cursuri de pregătire, sport excesiv, cure de slăbit fără sfârşit.
2. Dorinţa de a-şi schimba jobul, de a intra în afaceri, de a renunţa la ceea ce a clădit până atunci.
3. Năzuinţa de a începe tot felul de relaţii fără viitor
şi de a avea un copil, chiar dacă nu are o relaţie stabilă.
4. Dorinţa de „a-şi trăi viaţa” intens: cluburi, baruri, ieşiri în oraş la ore nepotrivite sau cu persoane nepotrivite. Vacanţe excentrice pe care nu şi le permite cu adevărat.
5. Accentuarea unor adicţii: alcoolul consumat zilnic, plus unul sau două pachete de ţigări. Descoperirea de noi adicţii: marijuana, cocaină, heroină, ecstazy. Totul se desfăşoară pe principiul „O viaţă am şi oricum se termină la un moment dat, aşa că o trăiesc intens, gust din tot ceea ce am în jur”.
De asemenea, este bine să evaluăm şi factorii ce ţin de propriul echilibru psihic ce apar ca şi dezechilibre şi se manifestă astfel:
– Tulburări ale somnului: insomnie, coşmaruri;
– Tulburări alimentare: mâncat obsesiv-compulsiv, diete excesive, bulimie, anorexie, obezitate;
– Tulburări ale vieţii sexuale: dorinţa exagerată de a face sex cu oricine, masturbarea exagerată, lipsa orgasmului, frigiditate;
– Anxietate, sindrom depresiv;
– Atacuri de panică;
– Dureri care vin, se tot mută prin corp şi dispar misterios, dar nu pentru multă vreme;
– Dorinţa de a fugi de lume, de a sta cât mai mult singură sau dimpotrivă, dorinţa de a ieşi mereu şi cu aproape oricine;
„Soluţia constă în a evalua care sunt elementele ce declanşează şi mai apoi ajung să constituie criza, descoperirea rădăcinilor traumatice, dar şi recunoaşterea lipsei de compensare în cazul în care traumele sunt majore.
Orice criză poate fi mai uşor de trecut, indiferent că vorbim de o copilărie cu probleme sau un divorţ, asta dacă găsesc un partener cu care să îmi petrec timpul. Acestea sunt elementele ce pot readuce zâmbetul femeii sau satisfacţia de viaţă, îi pot reda stima de sine pierdută sau îi pot da energia de a realiza lucruri care să îi aducă satisfacţii.
În cazul în care nu se găsesc factori de compensare şi redresare, apar exagerările determinate de criză, ce nu pot aduce decât adicţii de care nu mai scapă, relaţii de proastă calitate ce o vor urmări toată viata şi, în cele din urmă, falimentul propriei vieţi.
Satisfacţia de a trăi vine din starea de echilibru a femeii, din împăcarea cu sine, dar şi din bucuriile create de o carieră potrivită, de prietenii alături de care timpul trece frumos sau de o familie în care femeia se simtă dorită, apreciată, iubită’’, precizează psihoterapeutul pentru CSID.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro