O tendinta de ani de zile in domeniul HR este aceea de a incerca sa vina in ajutorul celorlalte departamente, uneori destul de departe de nevoile acestora, mai de graba din nevoia oamenilor de HR de a se simti utili, decat plecand de la nevoile oamenilor.
Au fost luate astfel idei din psihologie (elemente care tin de memorare, concentrare, dezvoltarea comunicarii, jocuri de rol, chestionare de personalitate sau de inteligenta), idei din management (tipuri de management, leadearschip, mentoring), idei din marketing (tipuri de piete, trenduri in piata), pana la frustrari personale (catarari, sarituri cu parasuta, off road) si amestecate intr-un mix din care angajatul propriu-zis nu intelegea nimic.
El era invitat la tot felul de training-uri in care un trainer le vorbea ore in sir despre toate cele de mai sus si multe altele in numele dezvoltarii personale ale angajatului si in dorinta omului de HR de a se simti util.
Ce nu intelegea si nu intelege inca omul de HR este ca: nevoile pietei, nevoile companiei si nevoile angajatului reprezinta un mix complex ce merita studiat mai pe indelete si ca schimbarea angajatului nu se petrece peste noapte, plecand de la un curs.
Orice incepator la psihologie ii poate spune ca nimeni nu are rabdare sa asculte opt ore, ori ca nimeni nu ramane dupa un curs astfel organizat cu mai mult de 3% informatie obtinuta in cadrul cursului si ca de fapt, ceea ce s-a petrecut la acel training nu a fost decat o demonstratie a departamentului HR, ca se poate baga, daca este lasat, si acolo unde nu ii fierbe oala.
De ce spun asta? Pentru ca am intalnit si in calitate de psiholog si in calitate de Coach, foarte multe persoane care au facut imens de multe cursuri, training-uri, work shopuri, team-buildinguri, de la care isi amintea mai de graba cat de tare s-au imbatat cu totii pe banii firmei.
In rest despre tematica si cu ce a ramas sau ce crede ca a reusit sa schimbe in urma cursului, raman intrebari fara ecou al caror raspuns savant il intalnim in discursul corporatist, incarcat de expresii in engleza a unui director de HR, multumit ca a obtinut si cheltuit inca o data bugetul alocat.
Din nefericire, dezvoltarea personala, indiferent ca vorbim de comunicare sau tehnica de vanzari, pana la idei de dezvoltare a companiei sau personale, se face unu la unu.
Sau in grup format din maxim 10 persoane care se intalnesc o data pe saptamana, cateva luni la rand.
Astfel pot avea loc schimbari de substanta, plecand de la rezolvarea frustrarilor sau traumelor personale, eficientizarea personala in relatia cu: banii/timpul/obiectivele/resursele, pana la omogenitatea echipei.
Un training de opt ore in doua zile nu reprezinta decat un spectacol ieftin, in care un trainer se crede eventual atotstiutor, in conditiile in care profesia lui este de finantist sau inginer, si nu intelege o iota sau prea putin si trunchiat din chestionarele de personalitate pe care le cumpara pe bani multi de la companii din strainatate, traduse mai prost sau mai bine si aplicate eventual dupa un curs on line sau dupa obtinerea licentei in urma unui curs de trei zile.
Iar ceea ce se obtine este un angajat frustrat care spune ca in loc sa i se mareasca salariul pentru ca a avut rezultate, vede cum banii se duc pe cheltuieli de cazare, masa, bautura sau companii de training care vin, stau in pic, mult prea putin si pleaca.
Iar el ramane cu acelasi probleme: suprasarcina profesionala, management defectuos din partea managerului de departament care este plafonat de mult, frustrat ca nu mai are cum sa urce in cariera sau ca nu ii mai ajunge salariul.
Apoi vorbeste despre colegi care sunt platiti ca si el, fara sa aiba aceleasi rezultate, ori ca nu ajunge sa isi duca sau sa isi ia copilul de la scoala.
De asemenea nu ii place faptul ca este chemat la sedinte care tin ore in sir, doar pentru ca managerul sa se auda vorbind, sau este intrebat de ce vrea sa plece la ora 17.00, de ce vrea marire de salariu, nu intelege ca nu sunt fonduri, nu este buget?
Pentru aceste probleme reale nu exista inca studii in HR, poate pentru ca nu ar suna bine in engleza sau pentru ca nu au un trainer care sa poata tine un curs adevarat.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : business24.ro
No Comments