Orice profesionist isi doreste sa faca totul ca la carte si cauta perfectiunea prin tot ceea ce face. Si, daca chiar am reusi sa fim perfecti, proiectele si businessurile ar fi toate un „Apple” al domeniului in care ne dezvoltam.
Dar nu tot timpul se intampla asta si, desi e bine sa faci lucrurile cat mai corect, daca asteptarile sunt prea mari riscam sa ne confruntam cu suprasolicitare, dezechilibru si chiar dezamagiri.
Intrebarea este, pana la urma: E bine sau nu e bine sa fim perfectionisti?
Companiile, indiferent ca sunt multinationale sau fime mici, cer din ce in ce mai mult angajatilor sa fie cat mai bine pregatiti profesional sau de ce nu, uneori, sa fie pregatiti in mai multe domenii.
Pe de alta parte, foarte multi dintre noi intra intr-o cursa infernala cu propriile limite incercand sa capete cat mai multe abilitati sau specializari in dorinta de a avansa cu orice pret sau macar sa reuseasca sa isi mentina jobul.
De aceea trebuie sa evaluam cum stau lucrurile din punctul de vedere al firmelor dar si al angajatilor.
Ce doresc companiile:
Angajati cat mai bine pregatiti profesional;
Angajati care cunosc cat mai multe aspecte ale altor profesii cu care relationeaza profesional;
Angajati dispusi la eforturi cat mai mari in privinta timpului de lucru dar si a sarcinilor de serviciu;
Angajati care sa preia responsabilitati importante sau care sa vina cu idei de dezvoltare a business-ului;
Ce ofera:
Firmele fac investitii in traininguri de dezvoltare profesionala dar si personala.
De asemenea, incearca sa asigure un mediu de lucru in care poti evolua personal cat si profesional, precum si beneficii salariale sau alte beneficii cum ar fi: pachete de sanatate sau de vacanta.
Pe de alta parte avem angajatii care pot fi impartiti in doua mari categorii:
Cei care se multumesc cu ceea ce au si nu doresc sa se schimbe pe ei sau job-ul prea mult. Si cei care sunt intr-o cursa contra cronometru cu propria dezvoltare profesionala si personala.
Daca despre prima categorie putem spune faptul ca este oarecum multumita cu ceea ce are si nu tine cu tot dinadinsul sa se schimbe cumva.
Despre a doua categorie putem evidentia foarte multe aspecte.
Si anume, din punct de vedere psihologic, pe cat de mare este dorinta lor de dezvoltare pe atat de periculoasa poate fi aceasta pentru ei cat si pentru companie.
Perfectionismul dus la extrem ii poate afecta urmatoarele paliere ale vietii:
Viata personala: nu are timp sa construiasca o familie.
Iar daca totusi are o familie, timpul petrecut cu aceasta este foarte limitat.
Astfel pot acumula frustrari foarte mari din partea partenerului de viata sau a copiilor crescuti de bone sau cu bunicii in lipsa cel putin a unui parinte.
In acest context, persoana in cauza subliniaza aspectul financiar pe care il asigura familiei uitand cu desarvarsire de celelalte aspecte foarte importante:
– afectiune, dragoste, activitati petrecute impreuna cu sotia sau copii, o masa servita impreuna, o floare oferita sotiei sau un joc cu copilul.
– viata sociala: nu poate intretine relatii de prietenie, nu are hobby-uri in afara job-ului. Totul se invarte in jurul profesiei: intalnirile sunt strict legate de persoane care au legatura cu domeniul profesional.
Astfel poate ajunge sa devina extrem de frustrat si stresat pentru ca nu isi ofera o supapa de refulare sau activitati din care sa se incarce de energie sau buna dispozitie.
– interactiunea in cadrul companiei: de cele mai multe ori produc frustrari enorme celor care isi doresc sa aiba viata personala si sociala pentru ca stau foarte mult la firma, obligand la randul lor colegii sau subalternii sa faca acelasi lucru.
Tendinta generala este a a-si plafona subalternii pentru a nu-i lua postul, de a se supraincarca cu sarcini pe care de obicei la face greu si nu neaparat foarte bine.
Cel care face acest lucru stabileste ierarhii incorecte pentru ca ajunge sa aprecieze doar pe cei asemenea lui: dispusi sa doarma la firma sau sa aiba aceleasi preocupari de dezvoltare.
Din punct de vedere psihologic poate ajunge sa sufere de tulburari de personalitate, depresie, anxietate, tulburari alimentare.
Astfel putem spune ca nici chiar pentru firma pe care o vede ca pe propria ograda nu mai este util…
Pentru o viata echilibrata este bine ca activitatile legate de job sa fie in armonie cu cele legate de familie, prieteni, sport, hobby-uri.
Doar asa te poti bucura de viata si poti aduce bucurie la randul tau.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : business24.ro
No Comments