Pentru că este luna magică a iubirii, luna în care Mântuitorul nostru se naște, m-am gândit să abordez tema iubirii în privința relațiilor de cuplu.
Titlul poate părea la prima vedere greu de crezut. Însă în cabinet dar și în viață, în general, am văzut că, în marea majoritate a cuplurilor, ca să nu spun în peste 90% dintre cazuri, unul iubește iar celălalt se lasă iubit.
În nici una dintre situații nu este obligatoriu să vorbim despre o patologie gravă. Bineînțeles că știm cu toții că în anumite patologii lecția iubirii este decretată de însăși boala celui ce o are.
Astfel putem spune că în funcție de tulburarea de personalitate de care suferă un individ acestuia nu îi pasă cu adevărat de partener, ci mai mult de situațiile care îi hrănesc pe deplin afecțiunea de care suferă. Recunoaștem o patologie astfel: în tulburarea de personalitate paranoidă, individul nu se poate bucura de iubire din cauza scenariilor construite de el în care dorește să își atragă partenera. În tulburările de personalitate schizoidă și schizotipală partenerul este acaparat de suferind și îndepărtat de lume, pentru că individul nu suportă să socializeze. În tulburarea de personalitate bordeline individul este atât de nesigur încât este într-un vino-pleacă pentru a încerca să își satisfacă propriile insecurități. În tulburarea de personalitate narcisică individul se lasă doar iubit. În tulburarea de personalitate histrionică acesta iubește mai mult luminile rampei decât liniștea cuplului. Și putem continua astfel la nesfârșit.
Unul oferă = celălalt primește
Am scris însă acest articol pentru cei care nu suferă de o tulburare de personalitate, dar care, citind acest articol și făcând un exercițiu de sinceritate cu sine, descoperă că se încadrează în procentul acela de 90%, aflându-se în unul dintre cele două roluri.
Pentru început să vedem cu se stabilesc aceste roluri. Foarte simplu, încă de la început, unul își dorește mai mult acea relație decât celălalt. În consecință, unul luptă mai mult încă de la început, pentru acea relație.
Mă văd nevoit să specific aici un anumit aspect. Din păcate, dacă fiecare ar nota asemănarea partenerului cu imaginea pe care și-o dorea de la viață, fiecare dintre cei doi vor da note diferite. Unul dintre ei reprezentând o imagine ideală sau mult mai aproape de imaginea ideală în ceea ce-l privește pe celălalt.
Manifestările apar de la început sau pe parcurs prin prisma implicării dar și a cerințelor față de celălalt. Unul depune mult mai mult efort în timp ce celălalt se mulțumește să primească declarându-se oarecum nesatisfăcut pe deplin.
Ca să nu mai vorbim aici de dinamica vieții sexuale, despre cât de mult se implică fizic și emoțional fiecare. Tendința fiind aceea ca bărbatul să se implice mai mult fizic și femeia mai mult emoțional.
Nimic nu e permanent
Întorcându-ne la subiectul nostru, spunem că această relație se mai poate și schimba de-a lungul vieții în urma unor evenimente declanșatoare. Avem astfel situații pozitive pentru cel care se chinuie să iubească și situații negative pentru cel care se lasă iubit. Doar așa, său doar prin psihoterapie de cuplu se poate ajunge ca această balanța să se schimbe. Sau dacă vorbim de terapie de cuplu, măcar să se mai echilibreze.
Astfel că, în situația în care cel care depune mai multe eforturi are șansa de a avea venituri mai mari, oportunități mai multe, persoane de sex opus care îl admiră sau îl doresc, balanța se va înclină spre el. În această situație se poate decide dacă mai vrea să fie cel care a depus eforturi enorme pentru a se face iubit sau dacă nu cumva, în noile circumstanțe, va dori să își găsească pe altcineva.
De-asemenea, dacă cel iubit ajunge să arate din ce în ce mai rău sau să piardă un rol social important, acesta va cădea în rolul celălalt, acela de a iubi sau de a pleca eventual din cuplu.
Evident, din perspectiva psihologului, fiecare dintre cei doi se poate sătura de rolul său. Cel iubit să poată considera că își dorește mai mult sau să caute o iubire imposibilă. Cel care iubește să nu mai aibă energia de a o face și se va îmbolnăvi. Sau va căuta pe cineva mai „iubibil’ sau care să îl iubească mai mult.
Este foarte important să descoperiți dacă în cuplul vostru se aplică în vreun fel, din perspectiva tulburărilor de personalitate sau nu, cele enunțate mai sus. În marea majoritate a cazurilor, situația se poate rezolva prin terapie de cuplu. Nu lăsați lucrurile să se agraveze sau să se rezolve de la sine, pentru că nu se vor rezolva.
Sărbători pline de lumină și iubire!
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea
Sursa: Avantaje.ro
No Comments