„Oferim o mare parte din viața noastră unui job, primind în schimb mult mai puțin, atât de puțin încât nu ne ajunge pentru a ne obloji rănile produse la muncă”. Cum ajungem să facem schimbarea în carieră și de ce acest pas nu este atât de ușor de făcut?

„Muncă, o fac pentru a-mi cumpăra viața”: cum ajungem să facem schimbarea în carieră și de ce acest pas nu este atât de ușor de făcut?

Ce ne determină să ne gândim la schimbarea în carieră? De ce ne este frică să facem acest pas, chiar dacă ne dorim cu ardoare o nouă aventură profesională? Și cum ne luăm inima în dinți pentru a face acest pas important? Am vorbit cu psihoterapeutul Constantin Cornea despre cum putem lua această decizie, de ce nu este deloc un pas ușor de făcut și ce frici apar în aceste momente. 

Cum ajungem să facem schimbarea în carieră

De ce schimbarea în carieră este un pas atât de greu de făcut pentru mulți dintre noi?

Schimbările în carieră se pot referi, din perspectivă psihologică, la două elemente. Primul element îl reprezintă schimbarea domeniului de activitate, iar cel de al doilea, schimbarea locului de muncă în același domeniu de activitate. Principial, schimbarea este percepută de individ ca o modificare a stilului de viață, prin renunțarea la un job la care s-a obișnuit cu mediul, colegii, activitățile, pentru un altul necunoscut, unde va trebui să se adapteze unei alte echipe și altor activități mai apropiate sau mai îndepărtate de ceea ce face acum. 

Astfel, avem în oponență două forțe care se luptă în interiorul individului. Frica de schimbare provenită din dorința de a ști și a controla mediul ce îl împiedică să ia decizia de a pleca spre un alt loc de muncă sau un alt domeniu. Și visul unei noi cariere sau al unui nou mediu de lucru, pe de-o parte, pentru a scăpa de povara jobului pe care îl face acum – de relațiile conflictuale cu șefii sau colegii, pentru a-și găsi adevăratul scop în viață, pe de altă parte, pentru a găsi un alt mediu de lucru unde să aibă altceva mai bun de lucru – colegi și șefi alături de care să simtă sentimentul unei prietenii dacă nu a unei familii care luptă pentru a realiza un scop comun.

În fond, omul de când se naște are două dorințe inconștiente: dorința de a primi atenție și cea pentru afecțiune. Iar jobul, prin prisma timpului pe care îl petrecem aici, timp care, de cele mai multe ori, reprezintă mult mai mult de jumătate din cel în care suntem treji, ar trebui să ne ofere ceva care să conțină: atenție, afecțiune, încurajări, recunoașterea meritelor, dar și banii și locul social pe care ni le dorim.

Însă, din păcate, de cele mai multe ori, oferim o mare parte din viața noastră unui job, primind în schimb mult mai puțin, atât de puțin încât nu ne ajunge pentru a ne obloji rănile produse la muncă și pentru a oferi celor dragi, din roadele muncii noastre, activități și lucruri pe care considerăm că aceștia le merită. 

Citește și: Cum treci peste o demitere? Sfaturi de la psihologul Constantin Cornea

Cum ne dăm seama dacă mediul de lucru nu este unul potrivit pentru noi, că este unul toxic?

Elementele de toxicitate ale unui job, sunt foarte ușor de identificat și cuantificat: subplata, suprasarcina profesională, răutățile gratuite ale colegilor și ale șefilor, un dezechilibru între ceea ce ni se oferă și ceea ce ni se cere în privința: timpului, resurselor cât și a recunoașterii meritelor în urma muncii depuse. 

Eu am dat o definiție proprie muncii, spunând că: „Munca este activitatea pe care trebuie să o fac pentru a-mi putea cumpăra restul vieții”. Plecând de la această ecuație, dacă primesc prea puține resurse, nu îmi pot cumpăra ceea ce cred că merit. Sau, în cazul în care primesc resursele financiare dorite, dar nu îmi mai rămâne timp pentru mine și persoanele și activitățile dragi, din nou mediul sau jobul respectiv le pot considera toxice. 

Timpul și activitățile ar trebui încadrate în următoarea ecuație: 8 ore somn, 8 ore muncă, 8 ore activități sociale. Dacă muncă îmi perturbă somnul, mă trezesc obosit și am senzația că nu mă odihnesc este toxică. Dacă nu îmi permite să am energia și banii necesari pentru celelalte 8 ore de activități sociale cu familia, prietenii sau hobby-urile mele, din nou, pot considera jobul respectiv că este toxic pentru mine.

„Munca este activitatea pe care trebuie să o fac pentru a-mi putea cumpăra restul vieții”

Dar de ce, în pofida faptului că nu ne simțim bine la locul de muncă, ne este greu să renunțăm la această relație?

Motivele ar fi destule – frica de schimbare, dorința de control a situației de la muncă, teama de a nu cădea „din lac în puț”, lipsa de stimă de sine sau de încredere în forțele proprii, incapacitatea de a căuta în permanență să văd ce altceva pot face în câmpul muncii în altă parte. 

Mai putem vorbi despre incapacitatea de a vorbi cu familia, prietenii, amicii despre problemele pe care le am la actualul loc de muncă. Un lucru foarte util pentru a te asigura că nu exagerezi sau nu ești suficient de obiectiv. Dar și pentru a putea găsi alte soluții sau alte locuri de muncă care îți pot satisface mult mai mult și mult mai bine ceea ce îți dorești cu adevărat.

De ce ne este atât de greu să facem schimbarea în carieră

Care este frica pe care o simțim cel mai des atunci când suntem în fața acestui moment?

Putem vorbi despre frica de schimbare și de cea de a nu nimeri într-un loc mai rău, decât cel din care doresc să plec.

Cum trecem peste nesiguranța care vine o dată cu schimbarea în carieră?

Aici putem vorbi despre: familie, prieteni, amici, colegi. Este foarte important să comunicăm cu cei dragi ceea ce simțim – aici mă refer la temeri, nesiguranțe, așteptări legate de muncă și visurile pe care îmi doresc să le realizez la noul loc de muncă. Este important să te simți încurajat și sprijinit de cei dragi.

De ce este cariera atât de importantă pentru mulți dintre noi?

Pentru că o carieră de succes poate reprezenta, pentru orice individ câteva lucruri extrem de importante cum ar fi: recunoașterea publică a propriei valori, rangul și locul social pe care considerăm că îl merităm, suma de bani care îmi permite să îmi ofer mie și celor dragi o viață ușoară și plină de surprize plăcute. 

O carieră de succes poate să însemne și accesul la bunurile pe care mi le-am dorit dintotdeauna: casă, mașină, mâncare de calitate, spectacole, cursuri, haine, în fine, tot ceea ce este mai bun și mai frumos pe lume.

Și cum facem să ne găsim puterea de a lua o decizie atât de importantă precum schimbarea în carieră, care de multe ori, înseamnă o trecere radicală într-un cu totul alt domeniu?

Evaluându-ne în primul rând abilitățile și apoi resursele. La baza abilităților pot sta studiile sau anumite talente care mă pot face să fiu mai bun decât ceilalți. Iar resursele sunt constituite din suma cunoștințelor pe care mă pot baza pentru a primi recomandări, dar și povești din cât mai multe domenii pentru a mă asigura că știu ce se întâmplă pe piața muncii atât de bine, încât pot hotărî care este domeniul care mă satisface, dar și jobul meu de vis. Astfel îmi creez o poveste de viață, bazată pe realitățile și resursele proprii care îmi poate da motivația și îmi poate netezi drumul spre succesul pe care consider că-l merit și pe care mi-l doresc.

Există vreun exercițiu pe care am putea să-l facem pentru a ne da seama dacă avem nevoie de o schimbare în carieră?

Exercițiul constă în sinceritatea față de mine însumi. Să fiu atât de sincer încât să știu clar ce și cât pot, pentru ca mai apoi, să pun aceste lucruri în balanță și a putea să-mi evaluez șansele de a schimba cu adevărat cariera și viața. 

Dacă în urma exercițiului sincerității îmi dau seama că am îndeajuns de oferit pentru a primi ceea ce îmi doresc, înseamnă că și merit. Iar dacă merit, am nevoie doar de un prim pas pentru a-mi atinge scopul ce mă duce pe calea spre succes, realizare și fericire. Succes!

Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea

Sursa: life.ro