Sărbătorile vin și pleacă…. Încercați să faceți din viața voastră și a celor apropiați o sărbătoare!
Magia sărbătorilor de iarnă se cerne pe străzi acompaniată de colinde. Oamenii își doresc să creadă că sunt buni, că au fost buni și că restul sunt răi și ar trebui să facă ceva în privința asta…
O bunică își plânge singurătatea cu masa plină. A primit de la copii de toate și le-a aranjat frumos pe fața de masă albă ca laptele lucrată de mâna ei. A venit de dimineață un șofer cu patru sacoșe pline ochi de bunătăți. Abia le-au cărat în casă. Le-a lăsat și a plecat grăbit. Avea mașină plină de atenții ce trebuiau duse peste tot.
Ea s-a pregătit, așa cum o face în fiecare an și a pus scaune pentru toată lumea, pentru fiul și fiica ei, soția lui, soțul ei și nepoți. Și-a dorit întotdeauna o familie mare, o masă plină. Când era tânără nu avea prea multe, dar mereu se străduia să încarce masa din belșug. Și-a crescut copiii frumos și demni și a sperat că vor reuși ei să strângă toată familia la masă.
A fost un an greu, a durat-o spatele, capul, a fost răcită cobză, cu febră mare de a crezut că se pierde până la ziuă. Într-o zi a căzut lovindu-se destul de rău de a șchiopătat mai bine de două luni. Nu a știut-o nimeni pentru că nu s-a plâns. Când o sunau, le spunea că este bine. Ei se mulțumeau cu două minute discutate la telefon și credeau că trimițându-i bani o fac fericită. Ea a strâns toți banii, gândindu-se să îi lase nepoților, să aibă, că ea nu a avut și nu i-a fost bine. Acum ascultă știrile și îi curg lacrimi amare uitându-se la masa mare și scaunele goale. Copiii ei sunt departe, dar o sună din când în când și îi promit că vin curând să o vadă… poate cine știe, la Paște o avea și ea masa plină așa cum și-a dorit toată viață…
Bradul este mare și împinge cu steaua din vârf plafonul. Copiii și-au dorit să îl împodobească, dar nu au avut voie. A venit o doamnă designer care l-a împodobit. În jur sunt zeci de cadouri, mari și mici, de care nu au voie să se atingă. Sunt doi copii, stingheri, cuibăriți într-un colț în timp ce de la etaj se aud țipetele mamei. Iar a băut tata, își spun ei în gând….
upă câteva lovituri surde, se trântește o ușă și mama lor iese cu hainele și părul alandala. Îi ia de mâna și fug prin curte în timp ce tatăl lor urlă și aruncă după ei cu tot ce apucă. Fug în noapte, fug, dar frica îi urmează făcându-i să tremure. Se ascund în garaj, după un dulap. În fața lor, două mașini superbe strălucesc. Mama plânge cu sughițuri, iar ei tremură din toate mădularele. Din casă se aude muzică de petrecere și din când în când ceva care se sparge de pereți…
Câțiva copiii s-au strâns și cântă zdrăngănind dintr-un clopoțel. Sună la uși, dar nu le deschide nimeni…merg pe străzi, iar râsul lor și vocile cristaline răsună. Tare își mai doresc să îi primească cineva. Au învățat câteva colinde și își doresc să încarce o casă, măcar o casă cu bucuria și magia colindelor. Ușile rămân închise, porțile ferecate la fel ca și sufletele celor de dincolo de ele….
Sărbătorile vin și pleacă…. Încercați să faceți din viața voastră și a celor apropiați o sărbătoare!
Autor: psihoterapeut Constantin Cornea
sursa: garbo.ro
No Comments