„Teambuilding’ este un film de succes care din perspectivă psihologică spune adevăruri crude într-o formă… haioasă.
Fiind psihoterapeut și trainer, am fost pus deseori în situația de a ține, pentru anumite companii, training-uri sau… ceea ce poartă denumirea pompoasă de teambuilding-uri. Rolul acestora ar trebui să fie acela de a motiva oamenii, de a-i face să se simtă că lucrează într-o echipă. Pentru asta trebuie să le dezvolți anumite abilități, să creezi relații, să construiești ideea de echipă.
Pentru a fi mai simplu de înțeles, putem compara echipa de la birou cu o echipă de fotbal.
Credința greșită constă în faptul că ducându-i o lună în cantonament și distrându-i, ei vor deveni peste noapte o echipă și vor fi mai motivați și evident vor avea rezultate mai bune. Toate acestea sunt doar niște false iluzii, și o spun în calitate de psiholog și trainer. Pentru că, de cele mai multe ori, în training și teambuilding se confundă scolastica cu training-ul și entertainmentul cu motivarea.
Training-ul trebuie să ofere dezvoltarea de abilități, spre deosebire de un curs de pregătire care îți dezvoltă cunoștințele. Așa că, dacă dorim să îi ajutăm pe angajați, nu le prezentăm niște scheme de gândire așteptându-ne să le reproducă prin imitație. Îi provocăm prin întrebări și răspunsuri specifice să își găsească propriile scheme prin care pot deveni cu adevărat mai motivați.
Despre motivarea prin entertainment și jocuri psihologice făcute de traineri fără pregătire psihologică, fără a ține cont de nevoile adevărate ale indivizilor, este ca atunci când îi duci la o comedie și te aștepți ca aceasta să îi motiveze timp de luni bune.
Nevoile indivizilor constau în dorința de a fi întrebați și ascultați în legătură cu munca și activitatea lor în companie. Un brainstorming poate fi mai util decât orice curs academic, pentru că ajută angajații să se simtă implicați în deciziile luate, își pot folosi imaginația pentru a găsi formule noi de lucru, își pot descărca cu adevărat frustrările care îi face să fie demotivați.
Putem afla astfel și despre politicile’ de angajare și avansare, despre modul în care se împart sarcinile, despre cum se stabilesc responsabilitățile și cât de corecte sunt acestea. Însă, din păcate, în companii nu este loc pentru exerciții de sinceritate, despre exerciții mentale pentru descoperirea de noi metode de lucru. Le ascundem pe toate acestea în spatele distracțiilor de tabără și a alcoolului, pentru că dă bine în cifre, iar undeva în excel-ul unui CEO, apare că a alocat un buget considerabil pentru motivarea angajaților.
Păcat de banii și timpul alocat. Orice psiholog începător le poate spune care sunt cu adevărat formele de motivare, la care nu poți ajunge decât ajutând în primul rând angajații să își exprime frustrările, pentru ca, mai apoi, împreună cu ei să găsești cea mai bună formă de dezvoltare a activității. Doar așa angajații vor fi mai implicați, mai motivați, vor vedea că sunt ascultați și că au putut pune cu adevărat umărul la construirea unui mod de lucru bazat pe realitatea pe care ei o știu cel mai bine. Mult mai bine decât își poate imagina un manager sau un trainer.
Kind reminder: înainte de a dori să îți motivezi angajații așa cum crezi tu, poate îi întrebi și pe ei ce îi motivează cu adevărat. Este posibil să descoperi că pot fi diferențe enorme, diferențe care contează atunci când te aștepți să ai rezultate.
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea
sursa: avantaje.ro
No Comments