Singur/ă la 40 de ani: ai dreptul să “spargi” o familie?

Foarte multe persoane singure aflate la o vârstă mai apropiată de 40 de ani se gândesc serios dacă vor rămâne toată viața singure… Și, când au posibilitatea de a începe o relație cu cineva căsătorit deja, se întreabă dacă merită sau nu să încerce.

Temerea lor: le este frică de faptul că vor fi considerate persoane care strică familia altcuiva.
Oare așa să fie? Oare poți strica familia cuiva dacă acea persoană este cu adevărat fericită și mulțumită în propria relație? Din ceea ce am văzut la cabinet, pot spune că există două categorii.

1. Cei care au o relație stabilă de care sunt foarte mulțumiți. Chiar și aceștia, în cazul în care au posibilitatea de a dezvolta și o altă relație în paralel, care să nu le pună familia în pericol, o fac fără urme de regret. Ei reușesc să-și mintă mai mult sau mai puțin propria familie, ascunzându-și relația clandestină. Iar cu cel/cea cu care întrețin o relație în paralel se comportă identic.
   Mint că așteaptă momentul potrivit pentru a renunța la relația de acasă. Mint și profită de ambele situații. De ce o fac? Motivele sunt foarte multe și diferă de la persoană la persoană. Poate fi judecată oare, persoana care întreține și o altă relație în exterior, dincolo de cuibul familiei? Mai mult decât cea cu care are relația? Sau familia care acceptă cumva acest compromis? Cine și cum poate stabili cine și de ce este cel mai vinovat? Nemulțumiți, veșnic căutători de oportunități
2. A doua categorie o reprezintă cei care sunt într-o relație stabilă de care sunt profund nemulțumiți. Dacă îi rogi să facă o listă cu lucrurile care le plac și cele care nu le plac la partener/ă, poți vedea că nemulțumirile sunt covârșitor mai mari decât mulțumirile. De ce rămân în acea relație? Din frica de singurătate, din lipsa unei alte oportunități? Aceștia, în momentul în care își găsesc o altă relație, (și dacă găsesc o relație mai bună), merită să își construiască o nouă viață sau trebuie să rămână să sufere în prima relație?
   Oricare ar fi situația despre care vorbim, personal, consider că în cuplu prin psihoterapie, poate fi rezolvată aproape orice problemă. Important este ca cei doi să își dorească și să încerce să depună eforturi pentru a remedia problemele. Uneori poate fi nevoie de două ședințe, alteori putem vorbi de un drum mai lung, în cazul în care problemele, traumele și frustrările acumulate sunt foarte multe și presupun schimbări la fiecare dintre parteneri. Schimbări de optică, de comportament și de gândire.
   De asemenea, dacă unul dintre parteneri nu dorește sub nicio formă să își asume propriile greșeli, dacă vede doar greșelile celuilalt și viața în comun devine un calvar și pentru ei, dar și pentru copiii lor, pentru familiile lor de origine și de ce nu pentru prieteni, voi ce credeți? Mai are rost să rămână împreună sau să își vadă fiecare de drum separat, pentru că își pot găsi adevărata fericire într-o altă relație?

Autor: Psihoterapeut Cornea Constantin

Sursa: avantaje.ro