Pe de o parte, sunt „băieții răi“, atrăgători, independenți, virili, dar și egoiști și insensibili. La polul opus, cei sensibili, care ridică femeia pe un piedestal, dar plictisitori și neatrăgători. Să câștigi atenția unui bărbat pe care toate femeile îl vor oferă un sentiment de victorie. Când ceva e prea ușor de câștigat înseamnă că este lipsit de valoare. Pentru că succesul se măsoară în efortul depus. Unde greșim?
Lorena era o fată din orașul meu de provincie. O știam din școala generală și acum eram în același liceu. Nu prea ieșea cu noi, cu grupul de fete care se formase în clasa a IX-a. Dar era drăguță, nostimă și prietenoasă.
În clasa a XII-a, spre final, Tudor, un coleg cu câțiva ani mai mare decât noi din școala generală, se întorsese în România după doi ani petrecuți prin Germania. Deși nu fuseseră decât amici, Lorena suspinase câteva luni după el, apoi își văzuse mai departe de viață.
Când Tudor s-a întors în România, am rămas toate cu gura căscată: băiatul pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură se transformase într-un bărbat atrăgător, cu mușchi, cu un zâmbet perfect care atrăgea fetele ca un magnet. Se angajase bodyguard la o discotecă foarte frecventată pe atunci dintr-un orășel de lângă urbea noastră. Și ne și invitase pe toate într-o seară. În seara aceea, venise și Lorena acolo. Toate fetele roiau în jurul lui Tudor. El se purta cuceritor cu toate, dar pe Lorena nu părea să o afecteze asta.
De ce ne atrag „băieții răi“?
Majoritatea bărbaților primesc prima lecție despre femei de la mamele lor. Ar trebui să fie învățați că un bărbat trebuie să fie politicos, blând cu femeile, neagresiv și înțelegător. Dar băieții ajung să descopere că femeile sunt mai degrabă atrase de opusul acestor calități. „Totul se leagă de latura noastră animalică și de mecanismul biologic de selecție a partenerului. Pentru că o femelă vrea genele unui mascul puternic, care poate să o apere pe ea și să-i apere și progeniturile. Iar bărbații care transmit această putere sunt cei activi și independenți“, este părerea psihoterapeutului Constantin Cornea. Și nu doar a lui. O mulțime de cărți și studii tratează acest subiect făcând referire la atracția pe care o simt femeile față de bărbatul-vânător, puternic, imprevizibil, greu de cucerit și de păstrat.
În seara aceea, o văzusem pe Lorena cu Sorin
Ieșisem să fumez o țigară în curte și o zărisem pe Lorena stând de vorbă cu Sorin. Blond, cu păr ondulat, micuț de înălțime. Purta o pereche de blugi nerupți și o cămașă albă. Ședea alături de Lorena pe bordura unui zid. Geaca lui de blugi era pe umerii fetei, protejând-o de răcoarea nopții. Când m-am apropiat de ei, Sorin s-a ridicat. Lorena a făcut prezentările, iar Sorin s-a oferit să-mi aducă o Cola și a plecat.
Rămase singure, am întrebat-o dacă e în regulă, căci părea supărată. Am aflat că începuse să se vadă cu Tudor, ca iubiți, de câteva săptămâni. Că era îndrăgostită de el. Pentru prima oară în viața ei, îmi subliniase. Pentru prima oară în viața mea o vedeam și eu pasionată. Apoi se întunecă la față și începu să-mi spună de Sorin. Era prietenul cel mai bun al lui Tudor. Student la Inginerie. Era băiatul pe care Tudor i-l trimitea ori de câte ori el era aici, la muncă. Multe seri le petrecuse Lorena cu Sorin în oraș. Deseori, Tudor îl trimitea pe Sorin să o ia de acasă pe Lorena și să i-o aducă la discotecă ca să stea împreună. Numai că Tudor nu poate să stea doar cu ea, „pentru că are treabă aici, nu vine să se distreze“, mi-a zis. Și seara aceea tot Sorin o adusese acolo.
Am ridicat ochii și l-am văzut pe Tudor însoțind o fată căruia îi aprindea o țigară. Râzând zgomotos, fata se sprijinise de un zid, iar el își puse brațul drept deasupra capului ei. Era clar pentru oricine că Tudor „își făcea treaba“ cu mai multe fete, doar că Lorena era prea îndrăgostită ca să vadă asta.
Sorin apăru apoi cu o Cola pentru mine și un sendviș pentru Lorena. „Mănâncă ceva să nu ți se facă rău… Ai băut în seara asta și nu e bine să bei pe stomacul gol.“ Am fumat în liniște, iar Lorena a mâncat. Sorin n-a mai zis nimic, doar s-a așezat cuminte lângă Lorena privind spre vârful pantofilor lui.
Care sunt calitățile care atrag la un „băiat rău“
„Băieții răi“ sunt hotărâți. Cel puțin așa acționează. Prin urmare, un bărbat asertiv este foarte atrăgător în ochii femeilor. Ele cred că acesta poate fi de încredere și că se poate baza pe el. Un băiat rău știe ce vrea de la viață și conduce femeia. De aceea, femeile se simt atrase. Băieții buni nu prea știu ce fel de femei își doresc. Ei au fost învățați să respecte regulile și să nu se aventureze în relații nesigure. Prin urmare, ei nu sunt asertivi, ci indeciși.
Am remarcat la cabinet, din poveștile de viață ale pacientelor, că își aleg bărbați greu de cucerit, pentru că au senzația că aceștia le pot oferi o viață plină de experiențe deosebite. Cred că împreună pot trăi o formă de libertate, pe care ceilalți bărbați nu o pot oferi. Libertatea de gândire, de mișcare sau de a experimenta tot felul de lucruri ieșite din comun. Au senzația că bărbații greu de cucerit sunt mai „masculi“, ceea ce le poate asigura inclusiv o viață sexuală foarte încărcată de senzualitate și experiențe nemaiîntâlnite.Constantin Cornea, psihoterapeut
Băieții buni nu au succes la fete? Femeile nu par să fie interesate de băieții buni, empatici, care știu să le asculte, să le înțeleagă, să le iubească. Nici exemplele sociale nu ne arată contrariul. „Băiatul rău“ arată bine. E viril, musculos, nu-și pune sentimentele pe tavă în fața nimănui, e vânătorul acela din tribul primitiv plecat cu toată suflarea masculină să aducă mâncare celor slabi, rămași la vatră. Emană putere, e dur și din acțiunile lui se hrănesc cei mai puțin înzestrați de soartă. „Băieții răi“ sunt sexy. Sunt George Clooney sau James Bond, se descurcă în orice situație încât e greu să nu vrei să fii alături de un astfel de bărbat. Doar că pe niciunul nu reușim să-l vedem în rolul de soț. Sau tată. Depinde ce cauți, spun psihologii.
„Pe de altă parte, sunt „pămpălăii“, cum îi numim cu răutate pe cei mai sensibili. Aceştia te tratează ca pe o comoară, te pun pe un piedestal şi îţi dedică ode. Dar tu, femeie ce eşti, nu ai virtutea recunoştinţei. Pentru că nu vrei să simţi recunoştinţă, vrei să simţi satisfacţie, vrei să simţi sudoare pe frunte de la cât ai alergat după un tip. Şi vrei să pui mâna pe umărul lui şi să te uiţi în jur mândră: „este al meu“. Vrei să-l escaladezi ca pe un munte Everest şi să pui steguleţul sus, ca să-l vadă toată lumea“, scrie psihoterapeutul Constantin Cornea pe pagina lui de Facebook.
De ce aleg femeile „băieții răi“?
Un studiu publicat acum ceva ani în Journal of Personality and Social Psychology arată că femeile aleg „băieții răi“ când sunt la ovulație. Hormonii, spune studiul, fac femeile să devină atrase de bărbați rebeli și arătoși, în detrimentul acelor bărbați care sunt de încredere.
„Până acum, nu ne era clar care era mecanismul prin care o femeie ar crede că este mai înțelept să-și dorească relații pe termen lung cu astfel de bărbați. Sub influența hormonală a ovulației, femeile se amăgesc crezând că bieții răi, dar atrăgători, vor deveni parteneri devotați și tați buni. Când se uită la un bărbat atrăgător prin ochelarii de ovulație, «băieții răi » arată exact precum cei buni”.Kristina Durante, de la Universitatea Texas din San Antonio
Când „băiatul rău“ este bun
Cercetătorii au continuat studiul acestei descoperiri. Au folosit actori amatori de sex masculin care au jucat roluri de bărbați atrăgători și tați de încredere față de femeile aflate la ovulație, dar și când acestea erau în perioada de fertilitate scăzută. Rezultate au fost identice: femeile la ovulație au fost atrase de „băiatul rău“. Chiar dacă acesta transmisese toate semnele că nu e interesat să devină tată. Ele erau convinse că, făcându-l partenerul lor, acesta va contribui și la creșterea și îngrijirea copiilor, cu condiția să nu mai întâlnească nicio altă femeie. „Când au fost întrebate ce fel de tată cred ele că va fi «băiatul rău» dacă ar avea copii cu altă femeie, femeile s-au grăbit să sublinieze deficiențele acestuia. La ovulație însă, aceleași femei credeau că bărbatul carismatic și aventuros va fi un tată perfect pentru copiii ei“, a concluzionat cercetătoarea.
Bărbații se căsătoresc pentru a deveni oameni mai buni, iar femeile sunt cele care ar trebui să îi salveze, să îi învețe să simtă și să le îmblânzească bestiile care zac în interiorul acestora. Deși bărbații duri și ticăloși sunt atractivi, iar ideea de salvare a acestora poate părea destul de romantică, acest tip de gândire este responsabil de majoritatea relațiilor terminate într-un mod violent și abuziv.Gabriel Enache, psiholog clinician și psihoterapeut de orientare psihanalitică (fragment preluat de pe pagina sa Neuro FM)
Concluziile studiului ne-ar putea ajuta, pe noi femeile, să ne înțelegem mai bine. Să înțelegem când suntem pregătite să alegem un partener potrivit pe termen scurt, de dragul unui amor. Și cum să descoperim bărbatul cu care ne vedem crescând alături de el copiii.
Paradoxal, termenul de „băiat rău“ înseamnă, în esență unul bun. E acel tip de bărbat autentic, conștient de el și de una sau mai multe virtuți care-l pun în valoare pe el ca om, pentru sine, nu pentru ceilalți. Aceste calități, fie ele de aspect fizic, de putere financiară, intelectuală, succes profesional sau artistic, etc., combinate cu naturalețea și dezinvoltura, îl fac dezirabil. Cine este ales, poate fi un bărbat bun, sensibil, vulnerabil, „cuminte“, iar cei respinși pot primi sintagma de „băiat rău“. Deci, în funcție de cine pune eticheta, poate fi un om extrem de bun sau unul extrem de rău.Răzvan T., București, tată de fată, divorțat
Ce e dincolo de finalul unei povești de dragoste?
Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu personajele după ce se rostește faza „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“… Ea, femeia care își întâlnește alesul, îl salvează de singurătate oferindu-i o viață alături de ea într-un castel, departe de lumea dezlănțuită. Este doar al ei și împreună pornesc pe un drum pe care și-l vor desena împreună. Stop! Nu sună prea credibil, nu?
Dorința cea mai mare a femeilor care aleg acest tip de bărbați este de a-i păstra doar pentru ele. Ceea ce va presupune, bineînțeles, și anumite schimbări pe care le cred posibile în comportamentul bărbatului. Își doresc să creadă că toate manifestările acestuia le vor privi doar pe ele și că el va face totul ca ea să se simtă fericită și împlinită.Constantin Cornea, psihoterapeut
ucrurile se schimbă, nu-i așa? „Ajungi să calci pe respectul de sine pentru a câștiga atenție. Femeile ajung să accepte comportamentul de troglodit al băiatului rău, pentru că își doresc atenția lui. Ajung să se pună pe ele pe locul doi. Sunt bătute, ignorate, înșelate, subestimate, nerespectate, tratate ca niște slugi sau ca niște obiecte sexuale. Pentru ce? Pentru a avea lângă ele un mascul puternic. Păi… cimpanzeii fac așa!“, mai scrie Constantin Cornea pe pagina sa de Facebook.
Ce trebuie schimbat în alegerile noastre?
Atitudinea bărbatului este cea care atrage cel mai mult femeia, crede psihoterapeutul. Femeia, în prima instanță, va juca un rol care să se ridice la nivelul așteptărilor bărbatului greu de cucerit, pentru a-l avea. Însă, este doar un rol pe care nu îl vor putea juca mereu, ci vor trece, destul de repede, la un alt rol care să îi dea bărbatului de înțeles că ea îl dorește doar pentru ea, pentru a forma un cuplu și apoi o familie frumoasă. El, la început, va fi impresionat de rolul jucat de femeie pentru a-l cuceri, însă, când aceasta va tinde să își schimbe comportamentul spre unul care să se îndrepte spre formarea unei familii, de obicei bărbatul va face totul să iasă din acea relație. De cele mai multe ori, fără nicio explicație și destul de brusc.
Trebuie schimbată perspectiva referitoare la așteptările femeii în privința viitorului alături de un astfel de bărbat. Perspectiva femeii ar trebui să fie încă de la început focusată pe această posibilitate. Și, în măsura în care va vedea că bărbatul nu are această dorință, să renunțe până nu va fi prea târziu. Femeia nu ar trebui să confunde faptul că bărbatul o place, cu dorința lui de a-și întemeia o familie.
N-am mai întâlnit-o pe Lorena nici la discotecă, nici prin oraș
Aflasem de la Mina că intrase la o facultate din orașul nostru. Apoi că se mutase în Capitală. După vreo 15 ani, ne-am împrietenit pe Facebook. Avea un soț și o fetiță frumoasă-foc și locuia în București. Părea fericită. Ne-am văzut apoi la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Se despărțise de Tudor după ce o înșelase cu toate persoanele de sex opus cu care s-a intersectat în viața lui. „N-a fost să fie“, zicea, trăgând din țigară.
Dezamăgită, se aruncase în brațele lui Sorin care o luase de soție. Un an reușise să joace rolul acela, apoi se plictisise de atâta iubire adevărată și se mutase la București, cu un job nou. „Departe de tot și de toate“, zicea. Mai puțin de ea. După alte două relații care „n-au fost să fie“, se căsătorise din nou. Făcuse un copil – „minunea vieții mele“. Juca din nou rolul de soție, dar tot prost. Se vedea că e nefericită. Incompletă. „Soțul meu e unul dintre cei mai buni avocați din București“, mi-a răspuns când am întrebat-o despre el. Atât. Bărbatul lângă care trăia era doar o carte de vizită somptuoasă pe care mi-a și oferit-o.
Autor: psihoterapeut Constantin Cornea
Sursa: totuldespremame.ro
No Comments