„Munca este activitatea pe care trebuie să o desfășor pentru a-mi putea cumpăra restul vieții mele.” Psihoterapeut Constantin Cornea
“Nu am timp, nu am timp să fac ce îmi place, nu am timp nici să respir…”, sunt expresii pe care le auzim peste tot, acasă sau la muncă, cu familia, prietenii sau în conversațiile celor din jur.
Oare chiar așa să fie? Oare s-a condensat pur și simplu timpul și nu suntem noi conștienți de asta? Ori se întâmplă altceva și nu vrem sau nu putem noi să observăm?
În primul rând, s-au schimbat o seamă întreagă de ritualuri. Suntem dispuși să mergem până în capătul orașului pentru un job, să ocolim jumătate de oraș pentru o grădiniță sau o școală mai bună pentru copil. Luând în calcul doar aceste două drumuri, putem spune că ele ne pot mânca enorm de mult timp. Bineînțeles că am putea să gândim cum o fac occidentalii, se mută cât mai aproape de job, căutând școală pentru copii cât mai aproape de casă. Și uite așa, am câștiga destul de mult timp.
Mai apoi, este vorba despre faptul că preferăm de foarte multe ori să mergem cu mașina chiar dacă am ajunge mult mai repede cu mijloacele de transport în comun sau chiar cu bicicleta. Este absolut încântător să vezi în Olanda, Franța sau Spania, părinți care pleacă dimineața cu bicicleta, având într-un scăunel copilul pe care îl lasă la grădiniță în drumul lui spre serviciu.
Pentru a avea timp, avem nevoie să luăm o pauză. Să ne regândim programul zilnic, drumurile planificate, dar și cum putem ajunge acolo unde ne dorim mai repede și mai eficient. O soluție, o repet, o poate reprezenta chiar bicicleta.
De asemenea, mai avem nevoie să ne mai luăm câte o pauză pentru a ne gândi la job. Oare nu cumva este prea departe de locul în care stau? Aș putea găsi ceva similar mai aproape de casă? Sau poate ar trebui, dacă jobul este ceea ce îmi doresc, să mă mut mai aproape de serviciu?
Este foarte important să ne luăm din când în când câte o zi liberă. Să încercăm să ne privim din afară, să vedem cum arată viața noastră fără să o facem din alergarea zilnică cu care suntem obișnuiți. Putem descoperi multe aspecte ce pot fi modificate. De la traseele alese, la job, grădiniță sau școala copiilor până la sala de sport la care mă pot opri înainte de a ajunge la muncă sau cafeneaua în care îmi pot deschide primele mailuri într-o zi în care simt să îmi fac ziua altfel.
Cândva, am dat o definiție proprie muncii și am spus așa: “munca este activitatea pe care trebuie să o desfășor pentru a-mi putea cumpăra restul vieții mele.” Oare sunt fericit cu ce îmi cumpăr în urma muncii? Și dacă nu, ce fac pentru mine?
În fond, muncesc pentru a mă face pe mine și pe cei dragi fericiți. Dacă muncim și nu suntem fericiți, înseamnă că ne facem treaba la muncă, dar nu ne cumpărăm ceea ce trebuie în restul timpului, cu uzufructul cules în urma jobului. Așa că, poate fi cazul să ne mai luăm o pauză și să ne gândim la ceea ce ne dorim cu adevărat să ne cumpărăm în urma muncii depuse. Ne putem gândi la un program împreună cu familia sau cu prietenii. Acest program poate cuprinde: cursuri (de înot, dans, actorie, pictură, gătit), activități (plimbări pe jos sau cu bicicleta în parc, prin oraș), jocuri de societate (cărți, biliard, popice, dart), sport (sală, tenis de câmp sau de masă, fotbal, basket), vizionări de piese de teatru, film, spectacole.
Ora are tot 60 min, ziua 24 de ore. Dacă tot trebuie să munciți, vă bucurați oare de ceea ce vă puteți cumpara în urma efortului depus? Dacă nu, poate fi momentul să vă gândiți la o strategie care să vă ajute să vă bucurați de viață. Puteți merge la un psihoterapeut, puteți discuta cu un preot sau puteți lua exemplul unor prieteni care reușesc cu adevărat să se bucure de viață. Puteți face orice, numai să vă câștigați propriul timp. În fond, orice oră pierdută nu o mai puteți recâștiga. În schimb, orice ora petrecută pentru a vă face planurile de viitor mai plăcute este de fapt o oră pe care o investiți în calitatea viitoare a propriei vieți. Succes!
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea
Sursa: Garbo.ro
No Comments