Legătura cu ex-ul este o problemă majoră a cuplurilor. În ziua de azi foarte multe persoane preferă să întrețină, mai profund sau doar de suprafață, o relație cu ex-ul.
Legătura cu ex-ul… da sau nu?
Oare de ce se ține legătura cu ex-ul? Se poate vorbi despre o patologie sau este pur și simplu o plăcere vinovată?
Un răspuns care să acopere absolut toate situațiile este imposibil de dat. Putem însă să vorbim de câteva situații particulare, plecând de la o simplă plăcere vinovată și ajungând până la o patologie destul de gravă.
Pentru început, putem discuta despre anumite frici, credințe sau percepții deformate, ce se pot ascunde în spatele acestei relații.
▶ frica de singurătate caracteristică persoanelor aflate într-o relație nesigură, plină de despărțiri, certuri sau lipsită de planuri concrete de viitor. Relația cu fostul, în acest context, reprezintă cumva o garanție, în cazul unei eventuale despărțiri.
▶ frica de a nu fi înșelată o poate face pe o anumită persoană să se apere atacând. Își poate justifica înșelatul, pentru că oricum toată lumea o face, deci și partenerul meu. Așa că mă consider îndreptățită să o fac și eu.
▶ speranța unei reluări a relației mai vechi în condițiile în care există încă sentimente profunde legate de ex. Sau, din nou, ca o garanție pe care o ai în cazul în care relația nouă nu se va mai ridica la nivelul așteptărilor.
▶ contextul favorizant. De foarte multe ori, relația cu ex-ul poate fi reluată în cazul în care drumurile celor doi se tot întretaie, dacă există un fel de colaborare. De asemenea, această relație mai poate fi reluată și întreținută, sub impulsul încurajărilor oferite de prietene sau colege, care spun „cât de cool ești că reușești să faci asta’, sau că „ar fi păcat să nu te folosești de fostul, în contextul în care acesta îți stă la dispoziție’ sau „actualul nu te poate prinde.’
▶ relație disfuncțională, în care există certuri, scandaluri, adicție de droguri, alcool, medicamente, jocuri de noroc. Astfel, întreținerea relației cu fostul pare un pansament pus pe rănile actualei relații.
Din perspectiva tulburărilor psihologice, putem vorbi despre:
▶ tulburare narcisică, situație în care relația cu fostul este întreținută pentru faptul că o persoană cu o astfel de tulburare are un sentiment exagerat al importanței de sine, se consideră specială și unică, are nevoie de admi-rație excesivă și are tendința de a profita de orice relație interpersonală. Deci, de ce nu, se pot folosi și de fostul (fosta)…
▶ tulburarea de personalitate histrionică este caracterizată de nevoia permanentă de a fi în centrul atenției. Aceste persoane au comportamente cu tentă sexuală și provocatoare, se folosesc de aspectul fizic pentru a atrage atenția, își exprimă emoțiile într-un mod exagerat, dramatic și teatral. În acest context, relația cu fostul nu reprezintă decât satisfacerea tuturor acestor nevoi prin care doresc să impresioneze pe toată lumea.
▶ tulburarea de personalitate borderline este caracterizată de instabilitate emoțională, neîncredere în ceilalți, sentimente profunde de singurătate sau izolare, stări depresive, relații intense, dar instabile, marcate de conflicte datorate neîncrederii și fricii de singurătate. Sunt persoane ostile, anxioase, cu implicări prea accentuate într-o relație, urmate de ieșirea bruscă și totală din acea relație. În tot acest context, fostul poate reprezenta un fel de asigurare în contextul unei despărțiri. Cu atât mai mult cu cât aceste persoane intră și ies furtunos din relații.
▶ tulburarea de personalitate dependentă are dificultăți enorme în luarea oricărei decizii, evită să își asume orice fel de răspundere, se teme să își exprime dezacordul față de ceilalți și face eforturi excesive pentru a obține sprijin și ocrotire de la oricine crede că îi poate oferi. Pentru că o persoană ce are această tulburare de personalitate consideră că nu se poate descurca singură în nicio situație și că are nevoie permanentă de sprijin și ajutor pentru a-și putea trăi viața. În acest context, relația cu fostul poate reprezenta o relație de dependență, indiferent dacă vorbim de dependența sentimentală, spirituală, financiară, socială etc…
▶ tulburarea de personalitate psihopată: cel/cea care suferă de această formă de tulburare este o persoană lipsită total de empatie, nu are niciun fel de remușcări sau sentimente de vină, uneori poate fi chiar foarte crudă. Însă își ascunde aceste probleme în spatele unui farmec bine gândit și jucat, pentru că sunt manipulatoare, șirete și știu foarte bine cum pot cuceri sau prinde „în plasă’ o persoană, doar de dragul jocului, mai mult decât din vreun sentiment de dragoste. Aceste persoane pot întreține mai multe relații în paralel, fără nicio urmă de remușcare, așa cum am mai spus, nu au nicio formă de empatie. Reușesc însă, datorită unor roluri sociale bine învățate, să joace orice fel de rol prin care pot ține captive una sau mai multe victime doar pentru distracția personală.
▶ adicția poate fi din nou un motiv: adicția de alcool, de droguri, de senzații tari poate face persoana în cauză să apeleze la fostul sub impulsul substanțelor respective sau din dorința de a retrăi anumite senzații puternice, specifice fostei relații.
▶ În anumite contexte particulare, ex-ul mai poate apărea în cazul unor tulburări bipolare, al unei depresii sau al unei stări anxioase, situație în care ex-ul poate fi perceput ca un element de stabilitate ce poate ajuta persoana în cauză să își revină. Mai mult decât o poate face partenerul/a, din momentul respectiv. În psihoterapie este foarte important să înțelegem dacă relația cu fostul are la bază vreo tulburare de natură psihologică, pentru a putea ajuta persoana în cauză să își înțeleagă mai bine sentimentele, trăirile, stările, pentru ca, mai apoi, să își poata asuma un plan legat de modul în care va dori să își trăiască pe viitor viața.
Psihoterapeut Constantin Cornea
Sursa: Avantaje.ro
No Comments