Anumite spitale au un spatiu adecvat unde bebelusii abia nascuti stau cu mamele lor, in loc sa fie dusi in camerele amenajate pentru nou nascuti. S-a descoperit faptul ca, acestia sunt mult mai linistiti, plang mult mai putin si se alimenteaza mai bine. Se considera ca atingerea mamei este extrem de importanta pentru bebelus.
Discutand in cabinet cu foarte multe persoane care s-au tratat de boli grave si a trebuit sa stea singuri, avand in preajma doar medici si asistente dar pe nimeni drag, am descoperit ca aceasta era de fapt principala lor suferinta si factorul care i-ar fi putut ajuta sa se vindece mai repede.
Stim cu totii ca persoanele grav bolnave se uita cu seperanta spre cadrele medicale. Dar asteapta cu sufletul strans sa ii vada pe cei dragi in jur. Sunt pline holurile spitalelor de persoane care asteapta sa ii vada cat mai repede pe cei care au suferit operatii grave sau sunt in camerele ATI. Si de foarte multe ori, pana si medicii spun ca ei au facut tot ce au putut, si acum totul tine de pacient. Iar pacientul, are nevoie pe langa medic si tratamente si de dragoste, de imbratisarea iubitei, de strangerea de mana a copilului sau de mangaierea unei mame.
Care sunt neajunsurile faptului ca un pacient nu are o forma de “rooming in”?
- se vindeca mult mai greu
- raspund mult mai greu la tratament
- fac atacuri de panica
- au ganduri suicidare
Care ar fi beneficiile “rooming in”Daca beneficiile pentru bebelus, sunt evidente. Personal consider ca si pentru ceilalti putem vorbi despre aceeasi beneficii. Asa am ajuns ca in sala de nasteri, sotul sa isi poata tine sotia de mana, acest fiind un al doilea pas in “rooming in”.
Tratamentele medicale cred ca ar fi mai eficiente si pacientii s-ar simti mult mai in siguranta, daca dupa o operatie sau un tratament greu ar avea pe cineva drag langa el.
Pentru ca, repet, un pacient are nevoie de doar doua ingredinte pentru a ne asigura ca facem totul pentru a-l vindeca: de medic, pentru stiinta, tratamente, operatii. Si cei dragi, pentru iubire si siguranta afectiv-emotionala.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa: kudika.ro