Când vorbim despre sindromul Peter Pan ne referim la adulții care, din cauza anxietății, nu își pot asuma responsabilități.
Despre sindromul Peter Pan a vorbit pentru prima dată psihologul Dan Kiley în 1983 și se referă la adultul care se comportă ca un copil sau adolescent, fiind incapabil să își asume responsabilitatea acțiunilor lui conform cu vârsta biologică.
Când vorbim despre acest sindrom ne referim la adulții care, din cauza anxietății, nu își pot asuma responsabilități. În marea lor majoritate nu își pot construi relații serioase din cauza imposibilității de a se implica cu adevărat. Putem vorbi despre adulți care locuiesc cu părinții până la vârste înaintate sau care nu sunt în stare să își ia propriile decizii, fiind în permanență dependenți de cineva. Mulți dintre ei nu își doresc mare lucru de la viață, lăsându-se purtați de val și mulțumindu-se cu foarte puțin.
Alții însă, își pot dori foarte multe, însă tocmai pentru că nu își pot asuma să își îndeplinească singuri propriile vise, ajung să blameze și să acuze pe toată lumea de propriile nerealizări.
Așa cum am spus mai sus, întâlnim persoane care au acest sindrom, locuind cu părinții. Aceștia au puține relații ce apar doar atunci când sunt “luați pe sus” și rămân până când apar primele mici probleme, după care dau fuga la părinți. Pot părea persoane superficiale sau lipsite de emoții. Însă sunt doar foarte anxioase și incapabile să își asume responsabilități.
Dacă au vise mărețe, încearcă să manipuleze pe alții pentru a face ceea ce ar trebui ei să facă. Dacă lucrurile merg bine, se pot bucura de succes. Dacă lucrurile nu ies bine, pot acuza pe toată lumea de propria nefericire.
La prima vedere, pot părea persoane imature, ingenue, infantile, dar bonome și lipsite de voință sau de noroc. Asta poate atrage sexul opus, crezând că pot rezolva aceste probleme, însă vor fi destul de repede dezamăgite de rezultate.
Acest sindrom poate apărea în urma unor traume sau din cauza unor părinți autoritari și, din păcate, în marea majoritate a cazurilor, nu poate fi remediat de partener/ă.
În anumite situații, se pot remedia problemele caracteristice acestui sindrom prin psihoterapie. Sau, în cazurile mai grave, psihoterapia poate fi susținută prin medicație.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: garbo.ro