Complexul de superioritate se manifestă ca o “umflare” a propriului sentiment de importanță, prin fantezii de îngâmfare și cu vise de supremație.
Primul care vorbește despre complexul de superioritate este Alfred Adler. Acesta, în “Understanding human nature” din 1927 și “Superiority and social interest: a collection of later writings”, susținea că proveniența complexului de superioritate provine din nevoia de a depăși sentimentele de inferioritate.
El spune că acest complex se manifestă ca o “umflare” a propriului sentiment de importanță, prin fantezii de îngâmfare și cu vise de supremație.
Manifestările exagerate ale acestui complex, încadrate în sfera patologiei psihiatrice, se pot manifesta sub forma unei tulburări delirante ce o găsim în schizofrenie sau în tulburarea bipolară.
De asemenea, complexul de superioritate mai poate ascunde: tulburare de personalitate paranoidă, tulburare de personalitate narcisică, tulburare de personalitate histrionică.
Dacă nu vorbim de o tulburare psihică, putem spune că în anumite contexte sau situații foarte multe persoane pot manifesta, doar periodic sau punctual, ușoare forme ale complexului de superioritate, bazându-se pe ascendentul dat de: vârstă, poziție socială, potența financiară, frumusețe trupească sau superioritate intelectuală.
În anumite situații, pentru cei care au suferit de anumite traume grave, acest complex îi poate ajuta să își depășească temerile sau fricile pentru că prin acest complex își pot făuri vise mărețe pe care, printr-o muncă asiduă, le pot îndeplini.
Ce este important de reținut este faptul că acest complex, în cazul în care se manifestă exagerat, pregnant sau des, trebuie abordat psihoterapeutic sau, în cazurile mai grave, prin medicație pentru ca persoana în cauza să își poată restabili echilibrul psihic și al stimei de sine.
În cazul în care nu se intervine la timp, o persoană cu acest complex poate face destul de mult rău familiei, prietenilor sau colegilor pe care, printr-o atitudine condescendentă, îi poate duce în situația de a dezvolta depresie.
De aceea, chiar dacă este dificil de recunoscut de cel care are această problema, trebuie totuși îndrumat cu blândețe și răbdare spre un terapeut pentru a-și rezolva problema înainte de a produce daune celorlalți.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: garbo.ro