Din perspectivă psihologică, titulatura de părinte toxic se referă la acel părinte care, conştient sau fără să îşi dea seama, produce traume propriului copil. Aceste traume pot fi depăşite de copil mai târziu, în adolescenţă sau în tinereţe, sau îl pot marca pe viaţă.
Care sunt categoriile de părinţi toxici?
Părintele „campion ratat” – este acel părinte care a avut un vis şi pe care nu l-a putut realiza. Tendinţa lui este de a-şi pune visurile neîmplinite în cârca propriilor copii, care trebuie să realizeze ceea ce el nu a realizat. Consideră că el nu a avut condiţiile necesare şi de aceea face totul pentru a asigura tot ceea ce este necesar copilului pentru a-i îndeplini lui visurile.
Părintele dictator – este cel care are o poziţie socială înaltă (profesor, ofiţer, magistrat, politician) sau care are foarte mulţi bani. Mulţi dintre aceşti părinţi se folosesc de poziţia socială sau de bani pentru a-şi arăta în primul rând superioritatea proprie şi mai apoi pe cea a copilului lui.
Părintele vedetă. Multe dintre vedetele de carton fac totul pentru a da bine „pe sticlă”. Însă, în spatele acelei imagini, se pot produce adevărate drame.
Părintele care are probleme psihice (tulburări de personalitate, tulburări de comportament, depresie, tulburare bipolară, anxietate, atacuri de panică, ipohondrie, gânduri sau planuri suicidare). Din păcate, un părinte cu tulburări psihice va putea influenţa foarte negativ creşterea şi dezvoltarea propriului copil. Unii dintre aceşti părinţi sunt conştienţi de propriile probleme, dar preferă să le minimalizeze efectele sau să le ascundă.
Părintele „şmecher de cartier” – este acel părinte care are o atitudine sfidătoare la adresa oricărei autorităţi. Din perspectivă psihologică, poate suferi de tulburare sociopată, ceea ce se răsfrânge asupra propriului copil, care va creşte într-o atmosferă în care agresiunea fizică şi psihică este determinantă.
Părintele adictiv. Aici putem vorbi despre adicţia de: alcool, droguri, anumite medicamente, jocuri de noroc sau chiar de muncă. Orice adicţie influenţează comportamentul şi gândirea celui care suferă de adicţie, ceea ce, vrând-nevrând, se reflectă şi în comportamentul şi valorile pe care acesta le transmite propriului copil.
Părintele supraprotector – acesta vrea să „niveleze” orice asperitate din viaţa copilului, producându-i acestuia o traumă pozitivă, provocându-i sindromul fluturelui.
Cum sunt afectaţi copiii de comportamentul părinţilor toxici?
Efectele pot fi dramatice asupra copilului, dar şi asupra vieţii de cuplu. În acest sens, putem vorbi despre următoarele efecte ale traumelor produse de părintele toxic:
- tulburări de personalitate sau de comportament
- tulburare bipolară
- depresie, anxietate, atacuri de panică, gânduri suicidare
- tulburări alimentare: mâncat obsesiv-compulsiv, obezitate, anorexie, bulimie
- tulburări sexuale: frigiditate, anorgasmie, ejaculare precoce, tulburări erectile, tulburări ale identităţii de gen
Din perspectiva vieţii de cuplu, putem vorbi despre: certuri, scandaluri, divorţ, infidelitate.
Dacă un părinte consideră despre sine că este un părinte toxic sau consideră că partenerul/a are această problemă, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să apeleze la un psihoterapeut. Şedinţele de psihoterapie personală sau de psihoterapie de cuplu pot ajuta părintele să descopere cum a ajuns în situaţia de a deveni părinte toxic, dar şi care sunt formele prin care îşi poate rezolva această problemă.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: csid.ro