“Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.” Psiholog Constantin Cornea
„Mi-a fost foarte greu să apelez la un psiholog. Credeam că la psiholog merg doar cei nebuni. Asta până când am întâlnit un prieten ce făcea terapie de un an. Felul în care am văzut că evoluează el, din perspectivă familia, socială şi profesională, m-a convins că este cazul să vin şi eu la terapie. Problema mea, de când mă ştiu… femeile.
Aveam în permanenţă senzaţia că tot ceea ce se întâmplă pe lumea aceasta este construit doar pentru ele. Sărbătorile, aniversările, Ziua Femeii, Anul Nou, Crăciunul, Paştele, toate erau doar pentru ele.
Apoi, toată lumea vorbeşte despre ce trebuie să îi feri unei femei, de nevoile acesteia, de dorinţele ei de a comunica, de sexualitatea ei ce pare mistică, cu preludiu, postludiu, sărutări, mângâieri, alintări ce nu pot lipsi, dar nici nu pot fi prea sufocante, pentru ca ea să se simtă iubită şi împlinită.
Eu am fost crescut doar de mama, în spiritul mulţumirii sexului opus. Sunt manierat, răbdător, complimentez cu drag şi nu îmi plac conflictele. Credeam că asta îmi va aduce succesul. Şi cumva pot spune că mi l-a adus, dar doar pentru femeia cu care mă aflam într-o relaţie, mai puţin pentru mine.
Dacă încercam cumva, după ce ofeream totul, să cer şi eu iubire, afecţiune, mângâiere sau, de ce nu, complimente, lucrurile o luau razna.
Am găsit mii de articole despre nevoile femeii, dar despre cele ale bărbatului, extrem de puţine informaţii.
Aşa că m-am hotărât să încerc să explic eu propriul meu univers de dorinţe şi aşteptări. Pentru că trebuie să ştie şi doamnele că bărbaţii vor şi ei atenţie, afecţiune şi dragoste.
Pe scurt, fără să cred că pot acoperi toate tipologiile de bărbaţi, pot spune că un bărbat îşi doreşte următoarele:
Comunicare. Şi el îşi doreşte să comunice, să vorbească despre ce i s-a întâmplat, în egală măsură cu nevoia de a asculta ceea ce are de spus femeia.
Complimente. Scumpele mele doamne, şi bărbaţilor le place să li se spună că arată bine, dacă este cazul. Dacă nu, aflându-vă totuşi într-o relaţie cu el, cu siguranţă aveţi anumite motive. Vă place poate cum gândeşte, că vă ascultă sau că este manierat. Dacă remarcaţi anumite calităţi ale bărbatului, spuneţi-le, pentru că şi el are nevoie de confirmări.
Prieteni. Foarte multe dintre femei se grăbesc încă de la începutul relaţiei să descotorosească bărbatul de prieteni, considerându-i un pericol. Unii pot fi, pentru că sunt imaturi sau pentru că au anumite vicii. Dar nu pot fi toţi. Păstraţi-vă şi voi prietenele, cum este în regulă să îşi păstreze şi el anumiţi prieteni.
Sex. Voi credeţi că toţi bărbaţii funcţionează precum vorba din fotbal: „tare şi după ea”. Ei bine, nu este aşa. Orice bărbat care a făcut dragoste cu mai multe femei îţi poate spune că fiecare în parte avea anumite plăceri în mod specific. Şi bărbaţii pot avea nevoie de preludiu, de postludiu, de încurajări din care să înţeleagă că ceea ce face vă place.
Căsătorie şi copii. Şi bărbatul îşi doreşte să se căsătorească şi să aibă copii, nu doar voi. Chiar dacă pentru voi ceasul biologic şi vârsta îşi pot spune într-un mod mai agresiv cuvântul, totuşi, nu uitaţi că şi bărbatul se raportează la aceeaşi formă de curgere a timpului. Şi el îşi doreşte o căsătorie şi copii la vârsta potrivită, pentru a nu fi privit ca un bunic al propriului copil. Numai că presiunea şi tensiunea pe care o pot pune uneori femeile îl pot face să creadă că în cazul în care va face acest pas o va face pentru că vreţi voi, nu pentru că îşi doreşte el. Aşa că poate este cazul să îl cuceriţi şi voi, în măsura în care o face şi el.
Apoi, într-o înşiruire aleatorie, un bărbat mai are nevoie de: sentimentul că este iubit şi apreciat pentru anumite calităţi, de încurajări, de sprijin, cum de altfel poate avea nevoie să îl învăţaţi despre propriul vostru univers, ce poate semăna cu al altor persoane, dar nu poate fi niciodată identic.
În fond, eu cred că în relaţia de cuplu este vorba despre două poveşti personale, ce au nevoie să se acordeze pentru a putea forma o poveste de cuplu fericită.
Ce am învăţat eu la psiholog este să am răbdare, să fiu mai persuasiv în a căuta persoana potrivită, faţă de care să mă pot deschide. De asemenea, mi-am dat seama că frustrarea de a nu primi nicio sută parte din cât ofeream mă făcea să fiu destul de nerăbdător în a primi, ceea ce credeam eu că merit.
Aşa am descoperit faptul că o relaţie se construieşte. Că nu este de ajuns să ofer, aşteptând să primesc pe măsura a ceea ce dădeam eu. Că este necesar să comunic asertiv pentru a primi ceea ce este dispusă femeia să ofere şi, ceea ce presupunea o experienţă nouă şi pentru ea, să am răbdare să câştig încrederea ei, după care să primesc ceea ce consideram împreună a fi bun pentru amândoi.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro