Care sunt comportamentele ‘parintelui elicopter’?
de psihoterapeut Constantin Cornea
Metafora a aparut in 1969 in cartea “Intre parinti si adolescenti” scrisa de Dr. Haim Ginott, ce mentioneaza un adolescent care vorbindu-i despre relatia cu propria mama, spune ca aceasta “se plimba peste mine ca un elicopter”.
Termenul de “parinte elicopter” a fost inventat si consacrat de Jim Fay si Foster Cline, in 1990, cand au remarcat faptul ca generatiile care treceau de la colegiu la universitate intampinau mari probleme de adaptare la viata sociala pentru ca se rupeau greu de relatiile cu parintii. In acest sens, au scris si o carte “Parenting with love and logic: teaching children responsability”, in care ofera o seama intreaga de indrumari prin care parintii elicopter sa invete sa isi construiasca o relatie corecta, sa renunte la controlul absolul asupra copiilor, oferindu-le acestora incredere si posibilitatea de a invata sa se descurce singuri.
Dar sa vedem cam care ar fi comportamentele “parintelui elicopter”:
1. Au tendinta de a face lucruri pentru propriul copil, chiar si atunci cand acesta a crescut si nu mai are aceste nevoi. De exemplu il leaga in continuare la sireturi, cu toate ca copilul o poate face de mult si singur.
2. Incearca sa supervizeze toate relatiile pe care le are copilul cu: educatorii, colegii, prietenii de joaca. Astfel, intervine considerand ca stie cel mai bine ce trebuie facut, incercand sa detina controlul absolut si permanent al copilului. Il intreaba tot timpul ce a facut si cum, il cicaleste ce ar trebui sa faca si cum in permanenta.
3. In perioada cresei si a gradinitei, incerca sa faca toate activitatile ce i se cer de catre educatori. Deseneaza, coloreaza, croseteaza, decupeaza, scrie poezii, incercand sa demonstreze ca are un copil genial, mult superior celorlalti.
4. Cand copilul ajunge la scoala, incearca sa ii rezolve acestuia lectiile, intervine peste profesori, ii completeaza, le cere sa se comporte intr-un anumit fel cu copilul lor. Si daca acestia nu reactioneaza, prefera sa il transfere la o alta scoala sau sa se certe in permanenta cu cadrele didactice.
5. Cand copilul ajunge la liceu, apar primele mari conflicte. Deja parintii sunt depasiti de temele pe care copilul le are de rezolvat. Plus faptul ca hormonii il fac pe acesta sa iasa din zona de docilitate absoluta, certandu-se crunt cu parintii. Intre sfarsitul scolii generale si liceu, apar cele mai multe conflicte dintre “parintele elicoper” si propriul copil. Din pacate, parintele nu isi poate asuma faptul ca a gresit pana atunci pentru ca nu intelege pur si simplu ca a gresit. El considera doar ca propriul copil a luat-o razna si nu intelege cum il poate readuce la docilitatea din mica copilarie. Este si momentul cand “parintele elicopter” doreste sa aduca copilul ca pe o jucarie stricata la psiholog, considerand ca acesta il poate repara si readuce la comportamentele din copilarie. Mare greseala de perceptie si de asumare….
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : garbo.ro