Divortul poate fi pentru cel mic o trauma greu de depasit. Suferinta lui, dezamagirea sau frica de a nu fi abandonat il pot transforma intr-o viitoare victim sau intr-un calau, pentru toti cei cu care va interactiona de-a lungul anilor.
Familia, cariera, prietenii, stima de sine sau hobby-urile, tulburarile de comportament sau de personalitate, greutatea corporala sau motivatia, pot fi tot atatea componente ce pot fi iremediabil distruse.
In aceste conditii cum trebuie sa procedeze parintii pentru a diminua trauma celui mic, cat mai mult posibil?
Regula de baza este aceea ca divortati de partener, nu de copil. Pe copil il anuntati impreuna cu partenerul, pe un ton linistit, fara tipet, plans sau disperare. Starile parintilor nu trebuie cunoscute de copil. I se poate spune celui mic ca, pentru o perioada, parintii vor sta separati. Apoi, ar trebui ca parintii sa scoata in evidenta plusurile acestei situatii si anume faptul ca poate avea prieteni in doua locuri, ca isi poate face camera lui in ambele locuinte.
Parintii ar trebui sa incerce sa stabileasca un plan pentru viitorul copilului, nu pentru nevoile lor. Planul trebuie sa contina tot ceea ce are legatura cu copilul: nevoile acestuia care tin de casa, alimentatie, scoala, haine, joaca, tabere, vacante, sarbatori.
A doua regula este aceea de a nu intorce copilul impotriva parintelui care pleaca. Copilul are nevoie de ambii parinti, nu trebuie sa cunoasca sentimental de ura pentru parinte.
A treia regula cere sa nu implicati familia de origine, prietenii sau colegii. Daca simtiti nevoia sa vorbiti mergeti la psiholog. Orice persoana se va plictisi de problemele sau lamentarile voastre sau daca va va sfatui o va face doar prin prisma experientelor personale.
Este bine ca, in primul an sa petreceti sarbatorile de iarna, Pastele, onomasticele sau finalul de an scolar impreuna, pentru ca, mai apoi, sa stabiliti un program prin care sa impartiti timpul si copilul strict in interesul acestuia.
Daca motivul divortului a fost acela ca unul dintre parinti si-a gasit un alt partener atunci acesta trebuie introdus treptat in viata copilului. Cel mic trebuie sa inteleaga ca noul personaj nu reprezinta o amenintare, ba din contra, poate reprezenta un alt adult care se poate ocupa de el, un nou partener de joaca sau un sprijin pentru cand are el nevoie. Daca remarcati schimbari in comportamentul copilului, apelati la un psiholog pentru el, dar mergeti si voi la un specialist pentru a invata sa va comportati in noua situatie, dar si pentru a varsa frustrarile in relatia terapeutica si nu in familie.
Divortul reprezinta o trauma majora pentru un adult, dar si pentru un copil. O prima indrumare ar fi aceea de a apela la un specialist in perioada mai grea pentru a invata sa va traiti suferinta, fara sa va poluati cu aceasta mediul de prieteni, colegii sau familia de origine. Cu cat impartasiti cu mai putina lume drama prin care treceti, cu atat perioada va fi mai scurta.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Publicat in Adevarul