“Fericirea adevarată poate fi trăită doar de un copil. Adulții pot avea cel mult bucurii. Daca vor să fie fericiți, trebuie să învețe să redevină copii” – psiholog Constantin Cornea
Ne uităm la copii cum se joacă, ne amintim cum o făceam și noi când eram de vârsta lor, dar nu găsim o formă prin care joaca de copil să devină cumva un mod de trai si pentru adulți. Maturitatea pare a aduce după sine o seamă întreagă de probleme pe care copiii nu le au.
Putem învăța oare adevărata filosofie de viață de la un copil?
Nimic mai simplu. Prima lecție a unui copil ar consta probabil în faptul că totul trebuie luat ca pe o joacă. Încercăm să îi învățăm să facă asta, atunci când vorbim de teme, lecții, învățat. Și putem lesne observa cât de ușor vor trece peste ceea ce au de făcut, dacă învață să le facă exact ca pe o joacă. Oare pentru noi de ce nu reușim să facem asta?
Apoi ar trebui să învățăm de la ei cum stau lucrurile atunci când vorbim despre relații.Copilul se împrietenește foarte repede, oriunde merge. La grădiniță, școală, în parc, în vizită la niște prieteni noi. Modul de relaționare win-win, despre care vorbesc americanii, pentru copii este un mod de viață organic.
O simt până în măduva oaselor și, din acest motiv, relaționează atât de ușor. Eu vreau să mă joc, tu vrei să te joci, deci haide să o facem! Fără planuri ascunse, fără scenarii, fără să se considere superior sau inferior celuilalt. Asta se întâmplă pentru că, plecând de la nevoi, copiii se consideră egali și similari. Până cand intervin adulții în viața lor și le vorbesc despre diferențe dintre ei, în dauna similarităților.
În privința relațiilor cu animalele, lecția pe care ne-ar preda-o un copil, ar fi din nou simplă ca lumina zilei. Un animal este un partener de joacă. Nu este un trofeu, nu are importanță pedigree-ul, cât a costat sau alte baliverne de adulți. El vede doar un companion, alături de care se consideră fericit.
Adulții au transformat marea majoritate a activităților umane în treburi importante, în moduri de a încerca să pară ceea ce nu sunt. Pentru un copil, o masă este doar o masă. O prăjitură reprezintă o bucurie. O ieșire la o pizza, o nouă oportunitate de a se bucura de întâlnirea cu un prieten, ce a venit cu voi sau pe care l-a găsit la masa de alături, care este infinit mai importantă, în comparație cu renumele restaurantului sau cât a costat nota de plată.
În fond, lumea este o joacă
Dumnezeu a creat lumea și tot ce ne înconjoară pentru a învăța să ne bucurăm de măreția lor. Nici pe departe pentru a ne demonstra superioritatea sau pentru a rupe o bucată cât mai mare din ceea ce ne înconjoară, crezând că, astfel, ne asigurăm o viață mai îmbelșugată.
Și unde putem vedea asta? Tot la copii. Pentru că ei sunt cei care, atâta timp cât reușesc să rămână copii, cresc în brațele lui Dumnezeu, cu mintea în norii cerului, cu sufletul în Rai. Din păcate, de cele mai multe ori, părinții îi scot de acolo pentru a-i aduce “cu picioarele pe pământ”.
Am putea, dacă ne-am aminti măcar din când în când că am fost și noi odata copii, să găsim acea formă de a ne bucura alături de ei. Pentru că fericirea adevarată și veșnică o poți citi doar în ochii unui copil. Bucuria adultului este de scurtă durată și condiționată de o seamă întreagă de lucruri.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa : spotmedia.ro