Autor: Psiholog Constantin Cornea
De ce îşi doresc anumite femei parteneri ce se încadrează la categoria „băieţi răi”? Pentru că suferă, cumva fără să îşi dea seama sau perfect lucide, de sindromul desperados. Cu alte cuvinte, independent de partener, ele îşi doresc pe cineva pentru a-şi îndeplini o fantezie.
Viaţa sexuală poate fi împărţită în sex, fantezie şi fantasmă
Sexul reprezintă forma prin care cei doi îşi împărtăşesc şi îşi trăiesc instinctele primare.
Fantezia este reprezentată de scenariul pe care şi-l imaginează sau şi-l doresc cei doi legat de poziţii, roluri, jucării şi comportamente obscene exprimate, dar fără a fi trăite.
Fantasma este reprezentată de sexul în trei sau schimbul de parteneri, ce pot aduce sfârşitul vieţii de cuplu.
Pe de altă parte, răspunsul la întrebarea „de ce îşi doresc femeile băieţi răi?” îl putem considera complex şi greu de definit din perspectivă personală. Pentru că sunt femei care au deja un partener stabil sau doar un surogat, preferând să îşi ascundă dorinţele născute din traume, frustrări, povestiri alte altora sau pur şi simplu din filme pentru adulţi, ce nu pot fi discutate sau trăite la nivel de cuplu.
Viaţa sexuală are la bază tot ceea ce femeia a auzit, citit, văzut sau povestit de către ceilalţi. Cât de mult ajung să îşi dorească să trăiască sau să experimenteze doar o singură dată sau doar într-un anumit context, toate acestea ţin de fiecare persoană în parte.
Sunt femei care au deja un partener „bad boy”, însă doresc să îl schimbe, gândindu-se că vor găsi un partener care le va oferi ceva peste ceea ce primeau până atunci.
Însă avem şi o categorie extrem de vastă, compusă din femei de afaceri de succes, femei care lucrează în corporaţii, având o carieră, sau femei care nu au realizat mare lucru, dar îşi aşteaptă salvatorul.
Situaţii în care femeile îşi doresc „băieţi răi”
Acestea sunt cele care, împărţite pe categorii, se pot regăsi în următoarele situaţii:
1. Am un bărbat OK, dar aştept să vină cineva care să mă urce pe culmile plăcerii. Nu ştiu cum, nu ştiu de unde, dar sunt convinsă că poate veni cineva care mă poate satisface aşa cum nu mi-am imaginat vreodată până acum.
Îmi poate oferi un orgasm vaginal, despre care consideram că se vorbeşte doar în legende, mă poate pune în situaţia de a face sex în trei, astfel încât să mă simt doar o tipă care experimentează, nu o femeie uşoară. Pentru că eu consider că ceea ce se întâmplă în pat rămâne în dormitor.
2. Sunt căsătorită de mult, dar sper să îmi găsesc pe cineva care să îmi ofere lucruri la care m-am gândit tot timpul şi nu am avut cu cine să experimentez. Această categorie are aceleaşi dorinţe ca şi prima, doar că, plecând din situaţia femeii căsătorite, are oprelişti mult mai mari.
3. Sunt deja o persoană realizată, dar, independent de asta, vreau pe cineva în stilul Antonio Banderas, din „Desperados”. Pentru că, de fapt, am fantezii şi dorinţe ce mă fac să cred că trebuie să îmi caut pe cineva care să mi le îndeplinească.
Cu alte cuvinte, am avut o seamă întreagă de parteneri, mai mulţi sau mai puţini, nu are importanţă, însă cred că, undeva acolo, se ascunde cel care mă poate duce pe Everest şi înapoi, fără să îmi dau seama.
În concluzie, acest sindrom desperados se referă la femeia care caută să îşi trăiască frustrările sau fanteziile, să îşi rezolve depresia sau anxietatea, să scape de atacurile de panică sau de medicamente sau adicţii printr-un partener salvator. Acesta va veni cumva şi, printr-o sexualitate extraordinară, o va ajuta să îşi rezolve toate problemele.
Însă tocmai aici se ascunde sindromul desperados. Niciodată, în niciun context, o relaţie sexuală nu va rezolva problemele unei persoane pe termen lung. Cel mult îi va oferi o soluţie sau un pansament pentru o perioadă finită. După această perioadă, problemele vor reveni şi situaţia de fond nu se va schimba.
În acest sens, pentru persoanele care consideră că o relaţie bazată pe sex sau ce va fi rezolvată prin prisma sexuală, răspunsul este acela că ar trebui să caute dincolo de aceste valori. Pentru că uneori este posibil să nu vedem pădurea din cauza copacilor.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa : csid.ro