In primele zile de pandemie, credeam ca panica si lipsa de perspectiva ne vor aduce in pragul nebuniei, dar am reinvatat ca viata este frumoasa in doi (si oricum) si merita savurata…
Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata… Psiholog Constantin Cornea
“In primele zile de pandemie, credeam ca panica si lipsa de perspectiva ne vor aduce in pragul nebuniei. Moment in care sotia mea a decis ca este timpul sa apelam la tine. Am inceput separat sedinte saptamanale cu tine si cred ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua.
Asa am descoperit destul de repede ca eu sunt ipohondru, iar sotia mea ca avea o depresie despre care nu a dorit sa vorbeasca pana in acel moment.
Nu are rost sa descriu tot travaliul personal sau al sotiei, dar cred ca varianta scurta ar suna cam asa:
Intotdeauna am crezut despre mine ca am o boala pe care nu reusesc sa o descoper. Mi se facea rau din nimic, eram alergic la aproape orice, ma dureau toate mai mereu. Iar cand am mai auzit si de virusul acesta, am crezut ca mi-a venit sfarsitul. Discutand cu tine, am invatat sa pun in balanta starile, sa caut cauza lor psihica si am descoperit ca nu erau decat simple somatizari. Ce sa iti spun, am simtit cumva ca m-am nascut a doua oara. Am inceput sa mananc ceea ce imi placea si descopeream ca nu am nimic din starile pe care tindeam in trecut sa le descriu. Insa cu greu mi-am smuls un adevar din strafundurile sufletului meu. Nu ma simteam iubit de sotia mea si asta ma facea sa somatizez.
Pentru ea a fost mai dificil la inceput. Nu voia sa isi recunoasca depresia, o punea pe seama serviciului, a vietii in general, a oboselii si a cate si mai cate. Dupa o vreme, atunci cand nu s-a mai putut ascunde, cand a primit concediu de o luna, a trebuit si ea sa isi caute prin suflet. Mi-a spus ulterior ca a gasit umbre ce nu o lasau sa isi traiasca viata. Ii era frica de saracie si pentru asta muncea pana la epuizare. Ii era teama ca eu am sa o parasesc, pentru ca noi doi am intrat in aceasta relatie repede, fara sa ne cunoastem prea mult, si ne-am lasat furati de viata, job, frici.
Partea buna a fost ca eu mi-am descoperit un dar, ce il aveam cand eram burlac, acela de a gati. Si cu ajutorul internetului, am inceput sa pregatesc delicatese ce o incantau pe sotia mea.
In acest timp, ea a descoperit yoga si pilates. Tot pe internet. Asa a invatat sa se relaxeze si sa aiba grija de trupul ei.
Ziua curgea lin pentru amandoi. Ne incepeam dimineata cu o cafea preparata de mine. Din sortimente diferite si cu adaosuri care mai de care mai exotice. Apoi eu ma duceam la laptop sa lucrez, iar ea isi incepea programul de pilates sau yoga. Pranzul il serveam impreuna, mai mereu preparat de mine, dupa o reteta descoperita cu o seara in urma despre cum poti pregati ceva delicios intr-un timp scurt. Seara era rezervata din nou delectarii cu o mancare pregatita de mine si un film, o piesa de teatru.
Apoi am adaugat, in urma discutiilor cu tine, orele de dans. Astfel incat, destul de curand, eu care dansam ca un scaun cu trei picioare, am reusit sa ma bucur de un vals alaturi de sotia mea.
Intr-o zi, am comandat un inel superb pe internet si am asteptat ziua de sambata. Am inceput ziua prin a gati diverse mancaruri minunate, am luat impreuna masa de pranz, am iesit impreuna la o plimbare prin jurul blocului, iar seara, la lumina unor lumanari parfumate, incalziti de un pahar de vin, i-am facut o declaratie de dragoste in versuri. Acum intelegem amandoi ca aveai dreptate cand spuneai ca viata este frumoasa si merita savurata.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa : garbo.ro