Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa. Autor: Psiholog Constantin Cornea
„De când mă ştiu, am fost un soi de combinator. Mi-a plăcut să fac bani, dar să am şi libertate, fără să fiu constrâns de un program de lucru sau de şefi. Am fost, ceea ce se numeşte în limbaj popular, un golan. Spun am fost pentru că… cred că mi-a ajuns. Experienţa puşcăriei mi-a arătat o faţă a societăţii pe care nu mi-o doream.
Eram bine la mine în cartier, eram recunoscut pentru şmecheriile pe care le făceam. Însă viaţa la puşcărie este altfel şi nu îmi doresc să mai trăiesc o astfel de experienţă. Şi acum cred că puteam scăpa, dacă aveam avocatul potrivit.
Nu o spun pentru a mă apăra sau pentru a părea mai cinstit decât eram. Însă nici acum nu cred că trăim într-o societate dreaptă, în care fiecare îşi plăteşte preţul faptelor proprii. Ba din contră, cred că în această societate scapă cei care au relaţii şi bani, iar cei ca mine umplu puşcăriile, pentru a fi daţi drept exemplu.
Aş putea scrie o bibliotecă întreagă despre poveştile aflate înăuntru, însă nu cred că ar interesa pe nimeni. Lumea merge pe repede-înainte. Şi eu vreau să îmi trăiesc viaţa, nu să o povestesc pe a altora.
a închisoare am văzut câteva filme care m-au impresionat, printre care şi seria Naşul, Cu naşul la psihiatru sau Anger Management. Am văzut filme făcute după viaţa lui Toto Riina sau a lui Pablo Escobar. Mi-au dat foarte mult de gândit despre ceea ce înseamnă să fii cu adevărat şmecher şi m-au făcut să mă simt un simplu găinar.
De aceea, după ce am ieşit de la închisoare, cu ajutorul părinţilor mei, care m-au îndrumat să te cunosc, am hotărât să vorbesc şi eu cu cineva de specialitate despre ceea ce înseamnă totuşi viaţa.
Nu sunt vreun filosof şi nici nu am de gând să devin. Însă cred că merit şansa, pe care, de altfel, puşcăria nu ţi-o oferă, să aflu ce pot face cu viaţa mea în cazul în care doresc să mă schimb. Şi cred că am luat o decizie bună, pentru că am înţeles totuşi că libertatea de a hălădui pe străzi şi de a încerca să păcăleşti oameni nu are nimic de-a face cu adevărata libertate, aceea de a realiza lucruri. Şi cum şansele ca eu să devin un mafiot adevărat erau nule, am hotărât să devin măcar ceea ce şi-au dorit părinţii mei.
Am înţeles cam care sunt meseriile care îţi oferă timp şi bani şi m-am gândit mult până să îmi aleg facultatea. Însă decizia de a urma facultatea de drept cred că a fost bună. În fond, puteam vorbi în cunoştinţă de cauză, tocmai pentru că am fost de ambele părţi ale justiţiei.
Ştiu că îmi va fi greu să conving pe cineva că sunt serios, dar nu imposibil. Mi-am dat seama că învăţând bine, ceea ce nu am făcut niciodată, îmi pot demonstra mie şi celorlalţi că nu am capul gol. Şi că, aşa cum am învăţat o grămadă de prostii, pot reţine şi texte sau legi.
Acum sunt în ultimul an de facultate, mă pregătesc de licenţă. Aştept cu încredere să trec şi acest examen şi apoi să văd pe unde mă vor duce paşii. Ceea ce ştiu sigur însă este faptul că, dacă voi mai fi vreodată în vreo relaţie cu justiţia, această relaţie va fi de bună înţelegere.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro