“ Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.” Psihoterapeut Constantin Cornea.
„Aveam 12 ani când am fost în prima tabără cu verişoara mea de 18 ani. Trebuia să dormim amândouă în aceeaşi cameră, dar în prima seară s-a întâmplat ceva ciudat. A venit la mine şi a început să mă mângâie, apoi să mă sărute pe gură. Nu înţelegem nimic din ceea ce se întâmplă. La acea vârstă îmi plăcea de un coleg de clasă, dar despre sex nici nu putea fi vorba să mă fi gândit vreodată. Nu am ştiut cum să reacţionez, aşa că am fost la început pasivă.
Însă, pentru că ea a continuat, am început să mă excit şi am intrat, vrând-nevrând, în jocul ei. Eram singure în cameră şi tabăra a ţinut şapte zile. Am avut şase nopţi în care am tot repetat ceea ce am făcut în prima seară.
Privind retrospectiv, după mai bine de 20 de ani, pot spune că a fost o formă de viol, care, mai mult decât atât, mi-a dat şi dimensiunea de bisexualitate. Sunt convinsă că, dacă nu ar fi existat acel eveniment, nu aş fi avut aceste trăsături bisexuale, ce m-au făcut ani în şir să mă uit şi după femei, nu doar după bărbaţi. Însă niciodată nu am mai repetat, chiar dacă uneori am simţit anumite sentimente pentru unele tipe, un act sexual cu o femeie.
Am ajuns la tine când, după câţiva ani de la căsătorie, soţul mi-a propus să facem sex în trei. Adică să mai invităm o femeie. Am reacţionat isteric, probabil gândindu-mă că şi-a dat seama de deviaţiile mele sexuale. Am reuşit apoi să mă pun în acord cu ceea ce simt. Să mă studiez mai bine pentru a descoperi cu adevărat cine sunt şi ce îmi doresc. Îmi doream să fac sex cu o femeie, dar nu îmi doream să îmi împart soţul cu ea. Ciudat, nu? Egoism, gelozie, cine ştie…
Cu timpul, mi-am dat seama însă că o partidă în trei ar fi dus la divorţ, din varii motive. Unele sunt cele enunţate mai sus, altele ar putea consta în faptul că, aşa cum spuneai şi tu, unde ne vom opri? Dacă vom dori să facem sex în trei şi cu un bărbat? Dacă ne vom dori să facem schimb de parteneri? Dacă, dacă, dacă… Iar toţi aceşti dacă nu îmi păreau constructivi pentru o familie care îşi doreşte un copil şi un viitor împreună. Aşa că am luat anumite decizii şi acum sunt împăcată cu mine însămi şi cu viaţa mea de familie obişnuită, dar fericită.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro