Sindromul impostorului a fost descris pentru prima data in anul 1978 de doi psihologi: P.R. Clance si Suzanne A.Imes, ce au vorbit despre teama si incapacitatea anumitor adulti de a-si accepta realizarile.
Independent de faptul ca au muncit foarte mult pentru ceea ce au realizat, ei pot avea frica de a nu fi deconsiparati de cei din jur, putand ajunge sa isi piarda rolul sau statutul social.
De foarte multe ori, cei care sufera de acest sindrom pot crede ca succesul lor se datoreaza mai degraba norocului sau unei conjuncturi favorabile, decat muncii asidue depusa de ei. De aceea, pot avea tendinta de a sta tot timpul cu inima stransa, considerand ca, mai devreme sau mai tarziu, cineva isi va da seama ca nu merita ceea ce au si ii vor da de gol.
Diagnosticul nu poate fi valabil pentru toti cei care au atins o anumita pozitie sociala. Noi vorbim doar despre cei care au muncit foarte mult pentru realizarile lor, insa, raman in permanenta cu teama ca nu au facut niciodata indeajuns de mult pentru ceea ce au. In aceasta clasa nu pot fi inclusi cei care au atins anumite pozitii in firma prin: inselaciune, santaj, oportunism sau cei care nu au atins nivelul de profesional si de performanta caracteristic postului ocupat.
Din perspectiva psihologica, poate fi destul de greu de indentificat care sunt cei care sufera cu adevarat de acest sindrom si cine sunt cei care chiar pot fi numiti impostori. In acest sens, un prim element de evaluare consta in a pune intr-o balanta cerintele postului ocupat, cu nivelul de cunostinte profesionale acumultate. In principiu trebuie sa existe cel putin o egalitate, pentru a putea include persoana in categoria celor care sufera de sindromul impostorului.
Care pot fi cauzele ce pot declansa acest sindrom al impostorului?
De cele mai multe ori, persoanele care sufera de acest sindrom au avut anumite traume in trecut sau sufera de anumite probleme in prezent, cum ar fi:
- O familie de origine in care au existat gesturi de agresiune fizica sau psihica
- Divortul parintilor
- Decesul unuia dintre parinti sau a unei persoane apropiate
- O tulburare psihica a unui parinte sau a unei persoane apropiate
- Boala sau suferinta psihica indelungata, a unei persoane dragi
- Controlul exagerat din partea unui parinte
- Supraprotectia unui dintre parinti
- Traume sub forma unor batai sau amenintari din partea partenerilor sociali: neamuri, prieteni, vecini, colegi
- Violul sau talharia
- Un mediu social cu probleme
- O relatie de cuplu in care s-au simtit inselati, pacaliti, umiliti sau lipsiti de afectiunea sau dragostea partenerului/ei
- O sarcina cu probleme
- Un avort
- Un accident la care au asistat activ sau pasiv
Trebuie insa subliniat faptul ca, nu toate persoanele care au trecut prin problemele enuntate mai sus, ajung sa sufere de acest sindrom.
Care pot fi manifestarile ce ar trebui sa ne dea de gandit?
- Frica permanenta ca cineva va doreste raul sau ca se fac planuri pentru a fi indepartat din pozitia ocupata
- Dorinta de a fi perfectionist, dorinta ce se poate manifesta si dincolo de job, in relatia de cuplu sau in relatiile sociale
- Frica permanenta sau exagerata, de a nu avea un esec profesional
- Dorinta de a sta prea mult peste program din proprie initiativa
- Dorinta de a lucra in permanenta in suprasarcina, preferand sa faceti si treaba altora sau de a va incarca cu mult mai multe proiecte decat puteti duce
- Subestimarea reusitelor de la locul de munca
- Incapacitatea de a accepta criticile celorlalti chiar daca acestea sunt constructive
- Desconsiderarea laudelor, complimentelor, sau a oricarei forme de multumire sau remunerare din partea firmei, sefilor sau colegilor
- Sentimentul de vinovatie ce apare atunci cand aveti reusite profesionale
- Dorinta de a deveni un fel de supraom ce realizeaza lucruri pe care nimeni nu a mai reusit sa le realizeze
Exista posibilitatea ca acest sindrom sa se agraveze? Si daca da, cum anume?
Acest sindrom pe langa problemele de stima de sine evidente, poate avea la baza o depresie sau o stare anxioasa. Din perspectiva psihologica, starile se pot accentua sau pot capata alte forme de tulburari de natura psihologica cum ar fi:
- Tulburari de personalitate sau de comportament
- Tulburari alimentare
- Tulburari ale somnului
- Tulburari ale activitatii sexuale
- Atacuri de panica
- Ganduri sau planuri suicidare
- Ipohondrie sau somatizari de tot felul sub forma unor probleme grave sau dureri, care vin si pleaca sau se tot muta prin corp. Ori senzatia ca suferiti de o boala grava pentru care nu exista tratament
- Probleme de socializare
Deasemenea in plan personal, pot duce la o seama de probleme de genul:
- Divort sau neintelegeri in cuplu
- Somaj sau schimbarea destul de des, a locului de munca
- Probleme in interactiunile cu ceilalti
- Agravarea unor adictii de: droguri, alcool
Ce putem face daca descoperim ca suferim de sindromul impostorului?
Cel mai bine este sa incercati sa apelati la un specialist. Dupa cate ati vazut mai sus, situatiile ce pot duce la declansarea acestui sindrom sunt multiple si trebuiesc evaluate personalizat.
In acest sens, se poate concepe un plan terapeutic care sa tina seama de conjunctura nefasta ce a dus la declansarea acestui sindrom, dar si de posibilitatile si abilitatile persoanei suferinde.
Doar asa putem spune ca am rezolvat pe deoparte radacinile intime ale problemei ce pot avea legaturi cu copilaria sau situatii sau conjuncturi de mult uitate. Dar si regasirea echilibrului personal pentru a va putea desfasura activitatea de lucru fara probleme.
Nu trebuiesc uitate si aspectele care tin de familie si de interactiunile cu ceilalti ori modul in care un astfel de sindrom va oate face sa va vedeti viitorul.
Daca planul este corect conceput, si aceste aspecte se vor regla cu siguranta.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : business24.ro