S-au cunoscut in club, acum mai bine de 5 ani. Le placea amandurora sa danseze si sa consume putin alcool cu prietenii. Numai ca putinul alcool de sambata s-a transformat intr-o sticla si mai apoi a inceput sa devina rutina zilnica. Dar ei erau fericiti, inca mergeau in club si dansau. Era singura lor achizitie comportamentala si poate singurul aspect asupra caruia aveau aceeasi parere.
“Buna ziua. Suntem Ioana si George si ne-am cunoscut in club.” Asa a inceput prima sedinta de cuplu cu Ioana si George. Au venit pentru ca nu mai stiau cine sunt, pentru ca George era somer de 6 luni si familiile lor nu ii mai acceptau. Parintii Ioanei le-au luat fetita in varsta de 3 ani, de mai bine de jumatate de an si nu ii lasau sa o vada… Erau frustrati, nu intelegeau ce se intampla si ce are lumea si parintii cu ei. Mai bine spus aceasta era opinia lui George pe care Ioana o incuviinta cu jumatate de gura privind in jos. Dupa ce a vorbit George mai bine de 30 de minute, blagoslovind pe toata lumea, familia, prietenii dar mai ales pe cei de la job care l-au dat afara chiar daca era cel mai bun vanzator. Lucra in distributie si fusese dat afara pantru ca venea mahmur si se credea chiar ca a iesit pe traseu sub influenta alcoolului. El pretindea ca nu. Ioana, lucra la o banca, avea un salariu mediu si avea doua temeri: ca va ramane fara fetita si ca nu va reusi sa plateasca ratele la banca.
Povestea lor a inceput asa cum incepe povestea multor tineri din ziua de azi. Ei vin la psiholog pentru a acuza pe toata lumea de situatia lor, pentru ca ei sunt asa de cand s-au cunoscut doar lumea din jurul lor s-a schimbat. Parintii nu le mai dau bani, sefii nu inteleg de ce ajung uneori tarziu la serviciu, iar prietenii ii ocolesc. Si tocmai aici este cheia. Intr-adevar ei nu s-au schimbat, doar ca lumea a evoluat.
S-au cunoscut in club, acum mai bine de 5 ani. Le placea amandurora sa danseze si sa consume putin alcool cu prietenii. Numai ca putinul alcool de sambata s-a transformat intr-o sticla si mai apoi a inceput sa devina rutina zilnica. Dar ei erau fericiti, inca mergeau in club si dansau. Era singura lor achizitie comportamentala si poate singurul aspect asupra caruia aveau aceeasi parere. In rest se certau mereu din cauza ratelor, din cauza orelor de culcare, din cauza copilului.
Copilul a aparut dupa 2 ani de relatie. Nu l-au programat sa se nasca, nu si-au dorit copil. Dar, a aparut… O vreme, aproape vreo 3 luni inainte de nastere, Ioana nu a mai consumat alcool. Ba chiar, dupa ce s-a nascut fetita, a mai rezista 2 luni. Dupa aceea si-a reluat obiceiul de a bea. George nu mai avea cu cine sa bea si o certa pentru asta iar ea a cedat. Copilul nu a primit niciodata lapte matern iar afectiunea venea in cea mai mare parte de la bunici. Doar din cand in cand mai prima o imbratisare de la mama. George nu o tinea in brate, pentru ca nu si-a dorit fata, de fapt el nu si-a dorit copil deloc. Considera ca trebuie sa mai copilareasca.
Asa se nasc din nefericire uneori povestile legate de alcool. Pe nesimtite, pe nevazute. Incepe cu o seara in club, cu un prim pahar consumat cu prietenii ca dezinhiba, pentru ca mai apoi sa devina rutina. Numai ca, la fel ca si in cazul Ioanei si a lui George, poate distruge vieti, poate intoxica cuplul, poate neferici pentru intreaga viata, pe cel sau cea care ar trebui sa fie rodul dragostei si anume copilul.
Pe canapeaua psihologului au zabovit vreme de un an. Au descoperit ca devenisera fara sa vrea alcoolici si s-au speriat. La inceput nu le venea sa creada. Cum adica suntem alcoolici? Bem ocazional doar la club sau distractii spuneau inmarmuriti de noul adevar pe care il descopereau despre ei. Asa a inceput terapia: despre alcoolism in prima instanta pentru ca mai apoi sa descopere din nou un mare adevar. Acela al valorilor relatiei.
Ne-am indragostit unul de altul si asa am ajuns sa ne casatorim, sa avem un copil, spunea Ioana.
– Doar atat, i-am intrebat? Doar dragoste si placerea de a merge in club condimentata cu alcool si dans?
Poate fi de ajuns o vreme dar relatia pentru a se transforma intr-o familie adevarata are nevoie si de alte valori care le lipseau si pe care le descopereau acum pentru prima data pe canapea: comunicarea pe diverse teme, o viziune de viitor comuna, dorinta de a avea copii sa fie impartasita in cuplu si recunsocuta ca o nevoie a cuplului nu doar a unui membru, impartirea atributiilor casnice, hobby-uri comune, placerea de a descoperi universul intern al partenerului si minunea de a-l imbogati cu exerientele proprii.
De fapt totul se poate reduce la trei cuvinte: Viziune, valori si norme. Trei cuvinte care pot face diferenta intre un cuplu ce poate imbatrani impreuna si unul ce ajunge sa se desparta fara macar sa inteleaga de ce.
Concluzia cuplului Ioana si George: au un an jumatate de cand vin la terapie. Au renuntat la alcool si au inceput sa construiasca normele si valorile proprii cuplului lor. Au inteles atributiile de parinte si intrezaresc din ce in ce mai clar viziunea de viitor care ii va face fericiti pe toti trei.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : kudika.ro