„ Cel care vrea sa educe, trebuie sa fie el insusi educat” C.G.Jung
O categorie de clienti cu totul aparte o constituie parintii toxici. Acei parinti care aduc copilul la cabinet si imi spun toate problemele pe care le au cu acesta de genul: chiuleste, nu asculta, nu invata, nu isi face temele, fumeaza, fura din casa sau de la prieteni, sta prea mult afara cu un grup de prieteni de proasta calitate, nu il intereseaza nimic, nu se poate comunica cu el. Apoi ei isi explica toate aceste trasaturi de caracter prin trei elemente: asa l-a lasat Dumnezeu, seamana cu parintele opus, ori cu neamuri mai indepartate de proasta conditie.
F
Din nefericire, exista o limita in cadrul discutiilor cu anumiti parinti, care tine de calitatea lor de parinte. Mai exact, daca sunt intrebati care sunt abilitatile, valorile sau constintele pe care le-au format la propriul copil, cat timp isi petrec cu el, cate activitati fac impreuna, raspunsul este de obicei plin de ocolisuri. Eu nu au venit pentru a vorbi despre cat de bine si-au facut treaba in calitate de parinte, ci sa se planga de copil. Iar psihologul cu o bagheta magica, fara vreo interventie din partea parintilor sau fara un sprijin real din partea acestora pe perioada psihoterapiei cu copilul, il va transforma pe acesta. Cu alte cuvinte, nu doresc sa vada ce si cum au facut gresit, si cum pot indrepta. Ei cauta un substitut de parinte, care sa ii absolve de toate greselile trecutului, pentru a le reda un copil cu toate calitatile pe care ei si le-au dorit de la acesta.
Din nefericire, pentru a putea lucra cu un copil sau un adolescent, este foarte important suportul familiei, cea care sa invete cum sa se comporte in calitate de parinte si sa sprijine eforturile psihologului in viata reala a copilului. Altfel transformarea nu se poate produce, daca certurile dintre parinti continua, daca nu ofera timp si sprijin copilului.
Dar sa vedem care sunt principalele greseli in actul parental:
1. Traume pozitive:
• A oferi cadouri, lucruri, vacante sau laude care nu sunt in concordanta cu rezultatele copilului.
• Incercarea de a demonstra ca sunteti parintele bun, pentru a-l putea folosi impotriva celuluilalt parinte: de genul eu iti dau tot ce ai nevoie: timp, bani, totul. Celalalt ce iti ofera?
• A-i lua in vacante scumpe, unde nu se poate desfasura, pentru ca este inconjurat doar de adulti. Sau de copii mult mai mari care il ocolesc.
• A cere de la el, comportamente sau caracteristici peste nivelul lui de varsta de genul: sa stie sa scrie, sa citeasca, sa cante la un instrument la varste foarte fragede. Acestea ii vor provoca o maturizare fortata, care isi va arata caracterul de trauma mai tarziu.
2. Traume negative:
• Certuri intre parinti sau cu copilul.
• Lipsa de perspectiva de crestere. Cu alte cuvinte parintii nu stiu exact ce doresc sa obtina de la copil: ce rezultate asteapta de la acesta in privinta abilitatilor, in privinta modului in care se comunica cu el. Sau cine si cum isi va petrece timpul cu el.
Am dat doar cateva exemple negative pentru ca vreau sa accentuez aspectele pozitive care sunt absolut necesare pentru a creste un copil plin de calitati. Pentru aceasta avem nevoie de :
• Viziune comuna de crestere la varsta frageda: ce manaca, cat mananca, cat doarme si cum doarme, cine ii citeste povesti, ce muzica sa auda in surdina, daca primim musafiri si cat stau acestia pentru a nu deranja bebelusul. Daca se fumeaza sau nu in casa…
• Viziune comuna despre ce credem ca avem de oferit copilului:
– abilitatatea de a intelege muzica (avand grija sa auda aproape in permanenta muzica pe care noi o consideram de buna calitate). Avem grija ce muzica ascultam si noi, indiferent de ce preferinte aveam inainte, trebuie sa tinem cont de bebelus si de ce dorim sa obtinem de la el. Mai apoi, cand va creste la ce instrument sau instrumente il inscriem, cine pastreaza legatura cu profesorul pentru a intelege ce instrument prefera copilul si spre ce tip de muzica are inclinatie.
– abilitatea de a face sport (il inscriem la sporturi caracteristice varstei, colaborand cu profesorii sa intelegem care sunt abilitatile lui native). De asemenea cine il duce la sport, cine se intereseaza de rezultate si alaturi de cine isi va exersa acea abilitate.
– abilitatea de a comunica. Pentru aceasta abilitate este important sa constituim un model de comunicare intre noi parintii, dar si cu el. Sa ne vada citind carti de buna calitate si sa ii insuflam aceasta dragoste povestindu-i ce citim. Sa avem grija sa ne inconjuram de prieteni de buna calitate de la care sa aiba ce invata. Deasemenea este foarte important sa creasca inconjurat de copii apropiati de varsta cu el. Astfel va invata destul de repede cum sa isi creeze punti de comunicare cu ceilalti dar si care poate fi locul lui in societate si cum se poate cuceri acest loc.
– abilitatea de a se hrani. Este o abilitate extrem de importanta care sa formeaza inca din primele luni de viata. Este foarte important sa reglementam corect si sa nu ne lasam influentati decat de profesionisti (medici, nutritionisti) in deciziile pe care le luam legate de calitatea si cantitatea hranei copilului.
• este important sa stabiliti cine si cum isi va petrece timpul cu copilul. Daca va bazati pe o bona aceasta sa aibe anumite calitati pentru care o alegeti. Daca va bazati pe familie acelasi lucru.
In lipsa unor abilitati invatate de mic, va va fi foarte greu sa construiti apoi o relatie corecta cu propriul copil. Iar daca nu ii veti oferi norme, valori, abilitati de cand este mic, calitatea de parinte nu va consta decat in cea de crestere a copilului nu si de aducare. Daca ati facut toate cele mai de sus precum si multe altele dar aveti probleme cu propriul copil este foarte bine sa apelati la ajutor de specialitate.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : kudika.ro