Ne plac filmele cu happy end indifferent dacă vorbim de cele de dragoste sau cu o spargere în care hoții, personaje negative de altfel, scapă și se bucură de banii furați. Dacă pentru poveștile de dragoste este cumva de înțeles că ne plac finalurile fericite, cum de ajungem să ne indentificăm și să ne dorim să scape un hoț?
Deasemenea super eroii ne dau o stare de bine. Zorro, Superman, Spiderman și alții ca ei ne fac să credem că, undeva acolo, poate exista o forță care să facă dreptate. O dreptate supremă, superioară oricarei alteia create de om.
Astfel descoperim că happy endu-rile plăcute omului sunt trăite la nivele diferite prin identificare cu un personaj. Această identificare ajută individul să trăiască stări pe care în real life nu le-a mai trăit de mult sau poate niciodată.
Dar să vedem ce tipare de happy end există și ce se ascunde, din perspectiva psihologică, în spatele acestora:
- Povești de dragoste. Acestea ascund cea mai mare dintre nevoile omului, nevoia de iubire. Înainte de orice altceva, iubirea este ingredientul suprem. De aceea, atunci când nu apare în viața individului, acesta o caută conștient sau inconștient în filme, piese de teatru, pentru a retrăi acel sentiment atât de înălțator de dragoste profunda. Măcar pentru câteva minute…
- Raufacatori care scapă de pedeapsă. În orice individ se ascunde un mic procent de bad gay ce necesită satisfacție. Și dacă este greu să obții această satisfacție în viața reală, filmele de acest gen oferă posibilitatea de a trăi prin povestea altora, ceea ce undeva în negura inconștientului propriu, ascunzi până și de tine.
- Super eroi. Aceștia reprezintă nevoia de dreptate. Sunt cei care, mai presus de oricine și orice, pot face dreptatea supremă. Această formă de dreptate oferă individului ce se simte frustrat de multe elemente ce îl înconjoară, posibilitatea de a visa la o varianta în care o forță superioară vine și rezolvă totul așa cum nu s-a mai făcut până la el. Nemaivorbind de faptul că supereroul nu salvează doar o victimă sau rezolvă o simplă situație, ci salvează întreaga lume. Apoi mai satisface și nevoia personală de a face dreptate. Câți dintre spectatori nu se identifică cu super eroul dorindu-și să fie asemenea acestuia pentru a putea împărți dreptatea în lume?
- Invingatori în sport. Filmele, piesele de teatru, cărțile cu benzi desenate ce vorbesc despre marii campioni fac individul să se simtă pentru o mică perioadă în pielea campionului. Se antrenează cu acesta, are emoțiile lui și merge în ring pentru a câștiga lupta, trăind intens fiecare etapă din viața campionului. Pentru că în lumea internă a fiecărui individ poate fi un vis despre cum ar fi putut și el cu un pic de noroc să fie un mare campion. Iubit și adulat de toată lumea…
- Poveștile de Crăciun sunt cele în care happy end-ul au un motiv, religios sau social, ce face pe toată lumea să își dorească să ofere sau să primească iubire, cadouri, îmbrățișări, armonie.
- Criminali prinși de organele de ordine. Și aici nevoia de dreptate și frustrările zilnice în care aceasta întârzie să apară în viața individului se face simțită. Odată cu prinderea criminalului omul simte o eliberare. Pe moment, este adevarat, dar tocmai pentru că în viața reală nu o are de loc, momentul acela este sublim.
- Dramele psihologice în care personajul principal reușește să trecă peste orice îi oferă viață pentru a reveni la normalitate. Acest tip de drame deschide cutia Pandorei aflate în adâncurile ființei. Dramele psihologice confruntă individul cu cele mai negre coșmaruri ale lui tensionându-l maxim atunci când drama este în plină desfășurare, pentru a-l lăsa să se descarce, atunci când personajul principal își rezolvă problema.
După câte putem vedea din exemplele de mai sus happy end-ul reprezintă nevoia de iubire, nevoia de a se simți util, nevoia de dreptate supremă și pentru asta atunci când omul nu găsește aceste ingrediente în real life, le poate trăi prin personajele imaginate de alții. Mai rău este atunci când își dorește să trăiască aceste sentimente prin poveștile de viață ale soției, copilului, prietenilor sau colegilor. Când îi forțează pe aceștia să trăiască propria lui fericire sau propriul lui mod de a se simți iubit, dincolo de ceea ce aceștia își doresc sau li se potrivește cu adevărat. De aceea este de preferat irealitatea unui film, spectacol de teatru sau roman. Pentru că te ajută să te răscolești identificându-te cu personajele iar la sfârșit să te reașezi așa cum povestitorul o cere fără a influența sau fără a-ți dori să schimbi pe nimeni.
Happy-endul este despre tine, despre lumea ta internă, despre felul tău de a face lucruri. Ai nevoie de happy end? Crează-l în jurul tău. Fii tu eroul care schimbă mica sa lume fără să facă nimic extravagant. Nu ai nevoie de costumul lui Spiderman pentru a aduce culoare în viața ta și a altora. Ai nevoie doar să îți pese de ceilalți și de tine. Și pentru asta, comunicarea afectivă, umorul, micile gesturi, tandrețea, atingerea, compasiunea, lipsa de prejudecăți, nejudecarea celorlalți, pot fi argumentele unei vieti happy, pana la end-ul său.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : life.ro