Ticurile, acele mişcări stereotipe şi recurente, pot fi moştenite sau pot fi rezultatul unei situaţii stresante. Rosul unghiilor, legănatul piciorului, clipitul des sunt doar câteva dintre ticurile pe care le observăm la mulţi dintre noi în viaţa de zi cu zi.
”În general, ticurile au două componente principale. Unul ţine de imitaţie, celălalt de anumite probleme neuropsihiatrice sau psihologice. Cel care ţine de imitaţie are la bază dorinţa oamenilor de a semăna cu o persoană pe care o apreciază. În această categorie se încadrează persoanele apropiate sau vedetele, starurile ale căror fani devenim. De aceea, remarcăm cum anumite ticuri, verbale sau comportamentale, sunt imaginea unui grup, care poate fi format din colegi de şcoală sau de serviciu. În cadrul acestora, există indivizi care dau tonul, de la cuvintele folosite, mimică şi gestică, până la adicţii”, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.
”În general, ticurile au două componente principale. Unul ţine de imitaţie, celălalt de anumite probleme neuropsihiatrice sau psihologice. Cel care ţine de imitaţie are la bază dorinţa oamenilor de a semăna cu o persoană pe care o apreciază. În această categorie se încadrează persoanele apropiate sau vedetele, starurile ale căror fani devenim. De aceea, remarcăm cum anumite ticuri, verbale sau comportamentale, sunt imaginea unui grup, care poate fi format din colegi de şcoală sau de serviciu. În cadrul acestora, există indivizi care dau tonul, de la cuvintele folosite, mimică şi gestică, până la adicţii”, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.
Ticurile care au la bază o tulburare neuropsihiatrică sau psihologică au rădăcini adânci. ”În această categorie se încadrează o seamă întreagă de afecţiuni, cum ar fi:
1.Tulburarea Tourette – survine în jurul vârstei de trei ani şi se caracterizează prin mişcări involuntare severe, comportamente repetitive, uneori bizare, gemete sau rostirea de obscenităţi. Cei care suferă de această boală au probleme de concentrare şi atenţie sau simt nevoia de a atinge obiecte sau persoane;
Tulburare obsesiv – compulsivă;
Tulburare anxioasă;
Tulburare bipolară;
2. De asemenea, ticurile se manifestă şi în următoarele situaţii, ocazional, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.
Decesul sau îmbolnăvirea gravă a unei persoane dragi, divorţul, o afecţiune medicală sau psihologică, şomajul, un job suprasolicitant, o relaţie cu probleme, probleme financiare, emoţiile simţite în perioada unui examen important; relaţiile deficitare cu persoanele din jur;
Cauzele pot fi multiple: genetice, neuropsihiatrice, nevoia de imitaţie, nevoia de compensare, nevoia de relaxare”, precizează specialistul.
Soluţii:
1.Identificarea problemei. În funcţie de cauză, gravitate şi complicaţii se poate interveni medicamentos sau prin psihoterapie.
2. Dacă doriţi să încercaţi singuri, aveţi următoarele coordonate de urmat:
1. Evaluarea problemei medicale: analize care să releve dacă întâmpinaţi anumite probleme medicale. Acestea se fac la îndrumarea unui medic;
2. Evaluarea factorilor de stres, o traumă, relaţia sentimentală, serviciul sau relaţiile cu prietenii sau societatea;
3. Restabilirea echilibrului emoţional prin reevaluarea relaţiilor toxice;
4. Sportul, activităţile culturale, activităţile sociale;
5. Exerciţii de respiraţie sau de relaxare: masaj, reflexoterapie, meloterapie, aromaterapie;
‘’Din punct de vedere psihologic, dacă doriţi cu adevărat să scapaţi de un tic anume, şi nu aţi reuşit singur, apelaţi la ajutor specializat. Sub îndrumarea specialistului puteţi scăpa de ticuri, dar şi de stres, puteţi învăţa să vă reevaluaţi viaţa. Dacă aveţi anumite aşteptări nerealiste de la voi, impuse de părinti, mediu sau societate, să reuşiţi să le controlaţi. Nimic nu este imposibil, trebuie doar să găsiţi calea corectă’’, concluzionează psihoterapeutul Constantin Cornea.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: Gandul.info