De cand este lumea si pamantul, mamele si-au pus o problema, atunci cand vine vorba despre propriul copil.
De ce copilul lor este intr-un fel sau altul? Si au incercat sa isi explice existenta dar si caracateristicile acestuia de la trasaturile fizice la caracteristicile comportamentale un urmatorul mod:
Felul in care arata copilul, in care se comporta, abilitatile native, temperamentul, daca plange sau nu noaptea, agerimea si istetimea sunt totalmente decise de Dumnezeu.
Ei bine, din punct de vedere filosofic, nu este nici pe departe asa, temperamentul copilului este in stransa legatura cu ceea ce simte mama in perioada sarcinii. Cu alte cuvine, asa cum fatul se hraneste cu substanele nutritive continute de sangele mamei, tot asa acel sange il hraneste cu hormonii si trairile mamei, cu starile ei. Daca mama se simte amenintata, transmite acest sentiment fatului, daca mama este stresata, adorata, fatul simte. Daca mama consuma alcool, fumeaza, pierde noptile, uraste visceral sau iubeste fara speranta, fatul simte. Mama este una cu fatul, si fatul este una cu mama. Cei doi sunt o singura persoana. Adeseori am auzit ca oamenii cred ca isi pot gasi cealalta jumatate in persoana unei partenere de cuplu. Ei bine din perspective cuplului aceasta abordare este un sofism. Din perspective relatiei mama/fat, ei bine chiar putem vorbi de doua jumatati care se hranesc cu aceleasi sentimente, alimente, stari fara ca bebelusul sa aiba cea mai mica posibilitate de a decide daca este sau nu de acord cu acest aspect. Ramanad sa fie rezultanta acestei ecuatii fara posibilitatea alegerii.
Cu alte cuvine acum putem provoca mama sa se gandeasca la ceea ce simte in perioada sarcinii, trairi care pot crea un temperament de un fel sau altul. Din acet motiv am sa descriu posibile trairi ale mamei si corespondenta lor psihologica pentru fat:
- Daca mama este nervoasa – fatul resimte nervozitatea ei
- Daca mama se simte inselata – fatul simte sentimentele ei contradictorii
- Daca mama crede ca nu este iubita sau apreciata – fatul simte aceleasi sentimente
- Daca mama este agresata: verbal sau fizic – fatul resimte agresiunea
- Daca mama isi doreste acest copil pentru ca ea crede ca deja este prea tarziu biologic pentru a mai avea vreo alta sansa de a procrea – fatul se formeaza in consecinta
- Daca mama isi doreste copil doar pentru a nu-si pierde partenerul – fatul simte si eventual se naste ca si cum deja ar trebui sa fie un liant – ceea ce nu poate reprezenta nici pe departe un scop al proceerii
Concluzia psihologului: fatul simte tot ceea ce mama simte la randul ei sau tot ceea ce mama nici macar nu isi poate recunoaste siesi. Deci rezulta ca nu avem un Dumnezeu razbunator sau o soarta nefavorabila doar o mama care:
- Si-a ales un partener din frica de a nu ramane singura
- Si-a ales un partener din frica de a nu fi prea tarziu pentru a mai putea procrea
- Si-a ales un partener din dorinta de a fugi de acasa-caracteristic adolescentelor sau fetelor tinute prea tare in frau de catre propria familia
- Si-a ales un partener atunci cand era prea: beata, drogata, depresiva, doar ca si solutie provizorie de rezolvare a situatiei sau propriei relatii eu-eu
Pana acum am prezentat sentimente care tind de relatia mamei cu ea insasi, pentru ca mai apoi, propriile alegeri de proasta calitate sau propriile sentimente constiente sau inconstiente sa o faca sa inteleaga ca ecuatia vietii tine doar de: traumele sau alegerile ei, nici pe departe de Dumnezeu, genetica sau soarta.
In functie de ecuatiile de mai sus se poate naste un copil sanatos sau nu, in functie de ceea ce mama ofera fatului atunci cand il hraneste pe langa sistemul sangvin si hormonal cu sentimente, emotii, traume sau proprii alegeri. De aceea pot spune: cand aveti un copil cu probleme in loc sa va uitati spre cer pentru a obtine intrebari uitati-va in propriul suflet. Asa puteti obtine raspunsuri care nu tin nici pe de parte de o teoria a haosului universal ci de o terorie a haosului propriei minti atunci cand alegeti sa purtati o sarcina.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : kudika.ro