In cadrul psihoterapiei de multe ori sunt intrebat daca este in regula pentru un copil sa aiba un animal cu care sa se joace. De fiecare data raspunsul psihologului este de fapt o propunere pentru parinti in a evalua singuri daca este cazul sau nu sa cumpere un animal de casa.
Elementele importante ale evaluarii sunt:
* Varsta copilului
Daca este prea mic, nu stie de prezenta animalutului. Daca este prea mare se va bucura o perioada scurta dupa care va considera ingrijirea animalutului un calvar ( schimbatul nisipului pentru pisici, plimbatul cainelui…);
* Ce se ascunde in spatele dorintei copilului
2Este bine sa ne gandim daca nu cumva isi doreste un animal de casa din urmatoarele motive: lipsa de afectiune sau de atentie a parintilor sau tutorelui. De asemenea daca timpul sau activitatile efectuate impreuna cu copilul nu ii sunt acestuia indeajuns. Acestea pot il pot face sa simta nevoia de un animal cu care sa se joace sau de la care sa primeasca afectiunea pe care o asteapta de la parinti;
* Starea de sanatate a copilului
Este important de vazut daca are anumite afectiuni: alergii, probleme de imunitate, probleme de respiratie sau probleme digestive. Trebuie sa tinem cont daca animalutul iese afara de unde poate aduce o seama intreaga de boli si microbi pe care copilul ii poate lua cu siguranta. Este important de subliniat ca in anumite afectiuni cum ar fi: sindromul Down, Asperger, ADHD, il poate ajuta foarte mult fiind considerat parte a tratamentului;
* Talia animalului comparata cu situatia locativa
Cand il cumparam trebuie sa ne gandim si la el ca va creste, nu doar la nevoia copilului. Este posibil sa il chinuim inutil daca nu ii oferim indeajuns spatiu, astfel poate deveni obez sau ursuz;
* Animal de casa vs. timp petrecut la televizor, pe calculator, pe jocuri
Din acest punct de vedere este de preferat sa existe pentru ca ii poate umple timpul mai placut copilului. Il poate ajuta sa faca miscare, sa invete sa primeasca sau sa ofere afectiune, sau de ce nu sa invete sa aiba grija de cineva (mancare, igiena, plimbat).
Concluzia psihologului:
Un animal poate aduce bucurie, afectiune neconditionata, poate fi parte a unui tratament sau poate fi doar o dorinta care se va transforma ulterior intr-un calvar pentru parinti sau copil, atunci cand se va vorbi de ingrijirea animalului. Raspunsul psihologului nu poate fi simplu: da sau nu, dintr-un singur motiv. Trebuie luate in considerare o seama intreaga de aspecte care pot influenta aprioric decizia. Daca nu ne gandim inainte ne putem trezi ca am luat o decizie buna sau nu, dar poate fi prea tarziu cel putin pentru animalutul care nu are nici o vina.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : garbo.ro