Specialiştii cred că tehnologia a devenit astăzi un refugiu pentru copii, un mod de a umple un gol, dar şi prăpastia în care pot aluneca cu uşurinţă, pentru că de aici la depresie şi anxietate nu mai este decât un pas. Si, totuşi, când ar trebui ca telefonul mobil să îşi facă loc în rutina de zi cu zi a copilului nostru?
,,Tehnologia apare în viaţa copiilor noştri din două motive, ambele incorecte. În primul rând, foarte mulţi părinţi nu au timp pentru propriul copil, aşa că încearcă să îşi suplinească absenţa oferindu-i o tabletă, un telefon sau un calculator. Acest obicei îi poate accenta copilului stările anxioase sau depresive.
În a doilea rând, gadgeturile sunt acele recompense prin care părinţii încearcă să certifice iubirea ce le-o poartă urmaşilor sau să îşi demonstreze rangul social. Ambele motive pot cauza copilului tulburări grave de dezvoltare, cum ar fi tulburarea de personalitate schizoidă sau paranoidă, ADHD, sindrom depresiv, sindrom anxios, sindromul Asperger, tulburări din spectrul autist’’, afirmă psihoterapeutul Constantin Cornea pentru CSID.
De asemenea, copilul se poate confrunta cu perturbări grave ale somnului, coşmaruri, insomnie, probleme alimentare,cum ar fi mâncatul obsesiv-compulsiv, sociale, lipsa dorinţei de socializare, ticuri, dezvoltarea limbajului sub vârsta biologică.
,,Trebuie să înţelegem că un gadget nu poate înlocui afecţiunea unui părinte sau jocul împreună cu acesta, care contribuie la dezvoltarea anumitor abilităţi ce ţin de comunicare, reflex, talent (desen, pictură, musică, poezie). Jocul este o formă de învăţare pentru copil. Prin ceea ce se întâmplă în mediul virtual, copilul îşi poate dezvolta capacitatea de reacţie sau gândirea logică, dar, pe lângă astea, se poate confrunta cu o seamă întreagă de stări negative.
Poveştile Internetului sunt departe de ceea ce se întâmplă în lumea reală. Acolo poţi deveni campion mondial la auto doar stând pe scaun, fără să ştii să conduci, sau poţi ucide sute de soldaţi fără să păţeşti ceva’’, adaugă psihoteraputul. Această abordare creează o realitate paralelă, necaracteristică realităţii obiective, iar aşteptările sunt în consecinţă”, mai spune psihoterapeutul.
Astfel, copilul campion la raliuri poate fura cheile maşinii tatălui şi produce un accident. Sau. de ce nu, se poate încăiera într-o luptă de stradă pentru că a confundat calităţile pe care le are în spatele monitorului cu dotările fizice ale unui învingător..
,,Realitatea virtuală” este denumită impropriu realitate, pentru că 90% din ce se petrece în acel mediu nu are legătură cu ceea ce trăim în viaţa de zi cu zi’’, subliniază specialistul.
Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că telefonul mobil îşi poate face loc în viaţa copilului nostru atunci când el îi va înţelege necesitatea şi şi îl va putea folosi în cazuri concrete: ,,Telefonul e necesar atunci când dorim să-i comunicăm ceva urgent, să ne poată anunţa dacă e nevoie să-l luăm de la şcoală mai devreme, asta în caz că intervine ceva inopinat , când pleacă de acasă fără noi (la ziua unui prieten), pentru a suna un coleg de şcoală în legătură cu o nelamurire privind temele de a doua zi. Deci, cumva pentru cazuri de urgenţă.
Ideal ar fi ca educaţia copilului nostru să fie direcţionată către aceste aspecte importante, pentru ca el să înţeleagă utilitatea acestui dispozitiv. Cumva, vârsta este cea care dictează momentul’’.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro