„Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată” (Octavian Paler)
De când te nașți, astepți să crești, pentru ca mai apoi să îți dorești să fii din nou copil. La școală aștepți pauza, să te relaxezi după o oră grea. Apoi să treacă examenele, să capeți o diplomă ca să poți munci, să fii liber să scapi de teme. Abia după ce termini școala, realizezi cât de frumos era să fii elev sau student și ți-ai mai dori să retrăiești sentimentele simțite în anii de școală. Aștepți să faci bani pentru a fi fericit, pentru ca atunci când îi ai, să nu îți ajungă să îți cumperi sănătatea. Aștepți să ai o relație, te îndrăgosteșți, iubeșți, ai face orice pentru persoana iubită, pentru ca, după un timp, să ajungi să urășți sau să nu te mai înțelegi cu acea persoană. Când eșți într-o relație te gândeșți ce bine te distrai când erai singur. Pe când, atunci când erai singur te găndeai ce bine îți va fi în cuplu. Când ai părinți, nu ai timp de ei. Când eșți copil te enervează, când ești matur parcă te încurcă. Când nu îi mai ai, regreți că nu ai făcut mai multe pentru ei. Îți pare rău pentru că realizezi câte ți-au oferit și nu ai apreciat, câte le puteai oferi, dar nu ți-ai găsit timp. Aștepți să ai copii, să se facă mari, să te bucuri de realizările lor. Iar când aceștia se măresc, descoperi că nici nu ți-ai dat seama cum a trecut timpul, și parcă îți pare rău că ai cam uitat să îți traiesti propria viață. Când eșți bolnav, aștepți să te însănătoșești, iar când te vindeci îți uiți promisiunile de a te schimba, pe care le făceai cât timp erai bolnav. Când lucrezi te gândeșți la vacanță, și munceșți un an pentru asta. Vacanța parcă trece ca o clipă, nici nu ai apucat să te relaxezi sau să faci ce ți-ai propus și te reîntorci parcă mai obosit la muncă. Când ești la muncă te gândeșți la pensie, și câte vei face atunci pentru că vei avea timp. Când te pensionezi, descoperi că ai timp, dar nu ai ce să faci cu el. Când eșți nefericit, te gândeșți cât de fericit erai odată. Dar atunci nu realizezi cât de fericit eșți în acel moment, bucurându-te de amintirile frumoase și de tot ceea ce ai. Când lucrurile nu merg cum ai vrea, îți spui că va fi bine când le vei rezolva. Când le rezolvi, în loc să te așezi o clipă să te bucuri, începi deja să te gândeșți la ce și câte mai ai de rezolvat. Tot timpul te gândeșți la ce bine era odată, sau la ce bine va fi când… Oare când vei învăța să spui: ce bine îmi este acum!?!
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : iubiresilumina.com