Îmi place să stau de vorbă cu psihoterapeutul Constantin Cornea, mai ales despre cazurile pe care le întâlneşte zilnic, la cabinet. Una dintre problemele cele mai des semnalate de bărbaţii care au apelat la serviciile de consiliere constă în comportamentul partenerelor acestora legat de copilul apărut în cuplu. Aceştia vin pentru a înţelege ce se întâmplă cu partenerele lor care parcă “au luat-o razna”, cum plastic se exprimă ei, de când au născut copilul. “Nimic nu le convine, nimeni nu este prea bun pentru copilul lor”, îşi citează psihoterapeutul pacienţii. “Bona nu are răbdare sau experienţă. Familia de provenienţă a mamei o enervează şi nu se pricepe la nimic. Iar tatăl copilului orice face, nu este în regulă, făcând-o pe mamă să ţipe, să plângă sau să apostrofeze. Ele au născut copilul, ele ştiu cel mai bine ce îi trebuie acestuia şi nimeni nu trebuie să le combată, altfel, devine duşmanul lor declarat!” Cam acestea sunt nemulţumirilor partenerilor de viaţă ale femeilor care devin foarte protectoare cu copiii lor. “Acestea sunt doar câteva comportamente generice pe care le descriu soţii afectaţi, de comportamentul soţiei, devenită mamă”, spune Constantin Cornea.
De fapt ce se întâmplă? Cine suferă de acest sindrom? Cum se manifestă? La toate aceste întrebări mi-a răspuns cu răbdare psihoterapeutul Constantin Cornea. Sindromul “văduva neagră” este caracteristic femeilor aflate în jurul vârstei de 40 de ani. Cauzele ţin de: carieră, relaţii şi traume personale.
Carieră ce duce la sindrom:
• Mamele care au o carieră strălucită ce presupune autoritate: notăriţe, judecătoare, femei în funcţii de top management, profesoare sau şefe de birou. Acest gen de femei dezvoltă acest sindrom pentru că sunt obişnuite să comande. Pentru că au fost nevoite să se sacrifice pentru carieră, pentru că nu mai sperau să întâlnească persoană potrivită pentru a da naştere unui copil sau pentru simplu fapt că sunt mult prea obişnuite să dea ordine.
• Mamele casnice, care sunt frustrate din lipsa întâlnirilor sociale sau a recunoaşterii sociale. Acestea găsesc în copil, obiectul care le aparţine într-u totul. Ele l-au născut, ele ştiu ce este mai bine pentru el. Şi, din acest motiv, nu lasă pe nimeni să se implice în creşterea lui.
Tipuri de relaţii ce provoacă sindromul:
• Femeile care se simt singure şi lipsite de afecţiunea partenerului de cuplu. Acestea îşi transformă copilul în partenerul la care au visat.
• Acele persoane care au fost seduse şi abandonate, cele care au avut parteneri mulţi şi aşteptări peste măsură. Sunt femeile care transformă copilul într-un fel de “partener”, pe care îl cresc în speranţa primirii unei iubiri necondiţionate, aşa cum nu au simţit niciodată, sau dacă au simţit, a fost pentru puţin timp.
• Persoanele care nu au avut decât puţine relaţii şi acestea pasagere. Cele care nu au reuşit să se simtă iubite sau apreciate. Acestea găsesc în copil oportunitatea de a se simţi iubite.
Traumele personale:
• O familie cu probleme: părinţi care provoacă certuri, scandaluri. Părinţi care consumă în exces: alcool, medicamente, droguri. Divorţul părinţilor sau decesul prematur al unui dintre ei în urmă unei lungi suferinţe. Decesul unui frate sau a unei persoane dragi.
• Relaţii sentimentale sfârşite brusc.
• Avortul la o vârstă precoce sau avortul spontan.
• Violul sau începerea vieţii sexuale prea devreme.
• O carieră ce le conferă autoritate, sau lipsa unei cariere.
În concluzie, sindromul “văduva neagră” are la bază un conţinut traumatic. Iar din cauza acestei traume, mama face un scut din copil. Un scut prin care să se apere de lume, sau cu ajutorul căruia să poată descarcă toate frustrările acumulate până la această vârstă.
Trebuie specificat faptul că nu toate mamele suferă de acest sindrom. Dar dacă sunteţi soţul, prietenul sau părintele unei mame care se comportă aşa cum am descris mai sus, este bine să apelaţi la ajutorul unui psiholog pentru a şti cum să vă comportaţi şi apoi, pentru a reuşi să treceţi cu bine peste această problemă. Altfel, se poate ajunge la divorţ sau la traumatizarea copilului pentru toată viaţă.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : csid.ro