Deseori sunt intrebat in calitate de Coach cum reusesc unele persoane sa aiba success in business sau in sport. Care sunt acele calitati care le definesc si cum reusesc sa ajunga acolo unde multi altii nu reusesc, in top.
Din punct de vedere psihologic ecuatia este cat se poate de simpla. Au o motivatie iesita din comun sa reuseasca.
In spatele acestei motivatii, in sport ca si in business, adesea se ascunde o trauma sau grandomania.
Trauma ii impinge de la spate ca un motor cu reactie, dandu-le forta, tenacitate, energie, capacitatea de a o lua de la capat iar si iar.
Pentru ca trauma ii urmareste in permanenta si contine frica de a nu reusi, frica de a nu ramane sarac, frica de a nu se afla ca a fost sarac, sau ca s-a nascut intr-un sat, frica de a nu muri pur si simplu de foame. Campionii manati de aceasta trauma, de aceasta frica sunt cei care nu reusesc sa se opreasca nici atunci cand si-au asigurat un plan material indestulator.
Acestia pe timp ce trece, independent de reusita, isi forteaza atat de mult corpul si mintea incat se supraincalzesc.
Astfel, ajungand la o realizare materiala si de ce nu, o recunoastere publica a rezultatelor lor, nu mai reusesc sa se opreasca. Incearca in fel si chip sa iasa din regulile jocului, dar mentalitatea si suprasarcina pe care au dus-o mult timp nu ii mai lasa.
De aceea cei mai multi dintre ei ajung depresivi, alcoolici, dependenti de medicamente. Nu reusesc sa isi construiasca familii sau daca o fac ajung sa le distruga, pentru ca nu au timp, energie sau chef sa se ocupe de ea.
Sfarsitul din nefericire pentru ei, este de proasta factura. Pentru ca de obicei au totul, neavand nimic. Agonisesc averi nemasurate dar raman singuri, reusind in perioada de glorie maxima sa se inconjoare doar de lachei care sa le cante ode de lauda, pentru ca mai apoi, sa renunte pana si la acestia….
Grandomania reprezinta din nou o cheie a succesului.
Poti descoperi accesele de grandomanie in discursul lor, dupa ce se realizeaza, atunci cand spun ca de mici s-au visat pe podium sau au considerat ca sunt mai speciali decat altii, mai deosebiti si ca merita mai mult. Si fac totul pentru a-si realiza visul grandoman.
Doar ca, la fel ca si cei impinsi de la spate de trauma, si acestia sfarsesc nu tocmai bine.
Tocmai pentru faptul ca grandomania este o boala psihica, care hranita, naste monstrii.
Odata ajunsi pe culmile succesului, grandomania isi cere pretul. Si il primeste cu varf si indesat sub forma comportamentelor narcisice, a vietii hedoniste, a prietenilor alesi pe spranceana pentru calitatile lor de buni actori.
Am incercat sa scot in evidenta caracteristicile negative ale celor care reusesc in viata.
Pentru ca reusita tine de motivatie, iar daca motivatia contine o frica, vai de cei care se pun in calea lor. Pentru ca sunt dispusi sa faca totul, si chiar mai mult decat atat, pentru a-si atinge scopul.
Astfel ajung sa distruga in timp, familia, prietenii si chiar pe ei insisi. Tocmai pentru ca nimeni si nimic nu se poate pune in calea lor. Pentru ca sunt hotarati sa reuseasca.
Mult mai hotarati decat cei care, pe langa dorinta de a invinge, mai doresc si lucrurile normale ale vietii: familie, prieteni, sport, hobby-uri. Dar pe acestia ii va indeparta.
Pentru ca un adevarat campion traieste doar pentru el insusi si pentru rezultate. Nu intelege de ce altii, au nevoie si de altceva, prima data cariera, banii, onorurile si apoi mai vedem…
Numai ca, in cele din urma, atunci cand ajung batrani si bolnavi, sa descopere o noua trauma. Aceea a singuratatii si a fricii de moarte. Nu inteleg de ce copii, sotia nu il recunosc, daca mai sunt cumva cu el.
Nu inteleg de ce, chiar daca le face cadouri scumpe, vacante, masini, ei nu il intreaba ce mai face, cum se mai simte, sau daca are nevoie de ceva.
Pentru ca, copii lui, s-au invatat cu el ca si cu un sponsor. Nu au primit dragoste si afectiune, nu stiu sa ofere la randul lor.
Au primit bani, ok, ii merita. Pentru ca nimeni nu le-a pus in balanta ce primesc si ce ofera.
Pentru ca cel care a riscat totul si a reusit, a impartit din prada lui, doar pentru ca erau din familie, nu pentru ca meritau. Si tot ce a putut oferi au fost banii si valorile materiale.
Cele spirituale sunt pentru cei slabi, obisnuiesc ei sa gandeasca atunci cand sunt in putere.
Odata imbatraniti si obositi, bolnavi si singuri, cu ochii slabiti incearca sa caute afectiune.
Sa ceara un strop de dragoste sau o clipa de comunicare. Dar din pacate, atunci cand oferi valori material in exces, omori sentimentele, sau nici macar nu le lasi sa apara.
Si in acele momente ar da totul pentru a mai schimba ceva, dar de cele mai multe ori, este prea tarziu.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : business24.ro