”Copilul este cea mai mare realizare a mea”. ”Trebuie tot timpul să fiu atentă să nu păţească ceva”. ”Nimeni nu ştie să aibă grijă de el aşa cum am eu”. ”Nimeni nu mă poate învăţa nimic, eu sunt mama perfectă”. ”Am suferit foarte mult în copilărie, dar micuţul meu va avea tot ceea ce îşi doreşte”. ”Nimeni nu are voie să se atingă sau să îşi dea cu părerea despre copilul meu”. De cele mai multe ori, sub această avalanşă de trăiri emoţionale se ascunde o mamă toxică, iar un astfel de personaj îşi călăuzeşte, de fapt, copilul pe un drum greşit.
Există situaţii în care o mamă poate fi toxică, chiar şi fără să vrea sau fără să-şi dea seama. “Copilul te loveşte din senin. Ţipă isteric. Vrea un obiect personal la care ţii, dar care nu este pentru vârsta lui. Mama râde satisfacută, dar nu îi atrage atenţia. Cine este de vină? Din perspectiva mamei: Dumnezeu, părinţii soţului, bunicii, genele, bona, educatoarele. De ce? Copilul seamănaă cu familia soţului, educatoarele nu se pricep, profesorii îl stresează, restul copiilor nu îi permit să îşi exprime personalitatea, iar tu, ca prieten de familie, nu îţi exprimi în permanenţă admiraţia pentru orice “nimic genial” pe care îl face micuţul. Dincolo de această situaţie, un părinte toxic mai poate fi însă identificat după anumite caracteristici:
1. Îţi vorbeşte, dincolo de orice limită de timp şi chef, de copilul ei.
2. Consideră orice autoritate neprofesionistă (aici vorbim de educatori, profesori), simte nevoia să îşi protejeze excesiv odrasla.
3. Mama toxică este cea care nu lasă copilul să se maturizeze, îl imbracă sau îl ajută în orice fel, îl consideră fragil chiar şi la maturitate.
4. Pune presiune financiară sau de suport pe oricine, mai puţin pe propriul copil. Toată lumea trebuie să îl ajute, să îl ierte şi să îl înţeleagă, indiferent de ce face el.
5. Mama toxică este cea care îşi manipulează partenerul prin copil”, precizează psihologul Constantin Cornea pentru Gândul.
O astfel de persoană ajunge la psiholog când conştientizează singură că a exasperat pe toată lumea sau este adusă de ceilalţi. “În cabinet se reevaluează comportamentele respective şi se încearcă înlocuirea acestora cu altele,care pot duce la rezultate mult mai bune pentru copil, dar şi pentru familie. Nu este un proces uşor, dar este realizabil, iar situaţia se poate îmbunătăţi vizibil. Totul este să înţelegi că ai o problemă, iar familia să vadă la timp când mama se comportă incorect şi să se apeleze la ajutor specializat.
Dacă nu acţionam la timp pot apărea certuri interminabile, scandaluri, jigniri, iar partenerii au toate şansele să ajungă la divorţ. De asemenea, cei doi se vor considera victime în egală măsură şi vor căuta martori care să le susţină punctul de vedere. De aceea, prietenii nu reprezintă o soluţie. Ei îşi vor susţine propria opinie sau vor ţine, eventual, partea uneia dintre părţi.
În concluzie, trebuie să încercaţi să remarcaţi dacă aveţi astfel de probleme. Niciodată nu este prea târziu să schimbaţi o situaţie în care nu vă regăsiţi sau care vă aduce disconfort”, concluzionează specialistul pentru Gândul.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa: Gandul.info