Foarte des, in ultimii ani, au venit la cabinet cupluri aflate in pragul divortului. Sentimentele care i-au adus erau de la furie la teama, de la nesiguranta la dorinta de a intelege ce se intampla. Unii veneau la psiholog pentru a gasi un martor cu care sa formeze o echipa impotriva partenerului, convinsi fiind ca ei au dreptate. Iar altii veneau pentru a gasi un aliat ce va reusi cumva sa convinga partenerul sa nu paraseasca familia.
Din pacate psihologul nu poate juca nici unul din rolurile de mai sus. El poate doar intermedia comunicarea dintre doua persoane care doresc cumva sa continuie impreuna dar nu stiu cum.
Motivele pentru care cuplurile se destrama pot fi urmatoarele:
1. Inselatul. Triunghiul conjugal este cel care duce cel mai des la divort. Uneori acesta este doar imaginar, alteori este dureros de adevarat. Adevarul este ca in cazul in care este doar imaginar, partenerii au mult de lucru la stima de sine dar si la modul in care comunica pentru a nu mai da nastere speculatiilor de acest gen.
In cazul in care fapta este deja dovedita, avem nevoie de foarte multa rabdare, de sentimente adevarate care sa vina sa acopere trauma si de planuri de viitor in care cei doi sa simta ca formeaza o familie, o echipa ce nu va mai permite deraierea unuia dintre ei.
2. Profesia sau pozitia sociala sau financiara. De foarte multe ori am vazut cupluri destramate din acest motiv. Profesia poate fi un paravan pentru a insela sau un motiv in spatele caruia se poate unul din parteneri ascunde pentru a nu participa la nevoile si treburile familiei. “Ce vrei draga daca am atat de mult de lucru?”. In aceasta situatie se pot gasi solutii pentru ca timpul petrecut la serviciu sa fie mai eficient sau in cazul in care cei doi consimt sa se caute un alt job.
In privinta pozitiei sociale sau financiare lucrurile sunt destul de grave. Uneori unul dintre parteneri alege cariera iar celalalt familia. Astfel, la inceput totul pare ok, doar cei doi se completeaza, nu? Dar dupa o vreme, atunci cand cel care alege cariera, are si succes, financiar si social. Atunci cand capata putere in companie, cand are secretare tinere pe langa el, cand este plecat mai tot timpul la training, team-building sau ia parte la sedinte interminabile lucrurile se schimba pe ici pe colo, dar in partile cele mai esentiale ale valorilor familiei. Timpul petrecut cu aceasta scade, comunicare din cuplu devine inexistenta, timpul petrecut cu copii si rolurile invatate de acestia de la parintele ocupat tinde spre zero, atunci familia este lipsita de radacini. Nu mai are de unde sa isi traga seva. Iar daca cel ce a construit o cariera, uita atunci cand vine acasa sa isi lase rolul de director la companie si vine cu el acasa (ceea ce se intapla foarte des), lucrurile chiar scapa de sub control.
Vestea buna este ca toate acestea se pot indrepta. Avem nevoie doar de dorinta celor doi, de timp alocat, de comunicare si totul poate reveni la normal.
3. Prietenii toxici, colegii toxici. O categorie cu totul aparte ce poate duce la desfiintarea unei familii o constituie prietenii. Acei prieteni carora nu le pasa ca un copil trebuie sa se culce, ramanand pana tarziu. Sau care isi invita prietenul tot timpul la petreceri, spectacole, meciuri, sport-“mergem si noi ca baietii…”.
Numai ca unul din baieti este casatorit, eventual cu un copil. Daca ii dati prea multa libertate de a merge il puteti pierde, daca nu ii dati deloc, deasemenea. De aceea singura solutie o reprezinta comunicarea.
Colegii toxici sunt cei care incurajeaza partenerul sa petreca timp la serviciu sau il retin dupa program “la o bere intre colegi”. Si tot ei sunt cei care, remarcand anumite tensiuni sexuale sau inceputuri de flirt cu o colega, incurajeaza relatia respectiva in dauna familiei de acasa. Veninul acestora se mai face simtit atunci cand partenerul este deja sef, iar ei fac totul pentru a-l lingusi, pentru a-I capata atentia pentru a-si proteja interesele.
4. Familia de origine. Soacra.…. Familia din care provine si care considera ca propriul copil este un geniu, un Adonis si nimic nu este sau nu se poate ridica nici pe departe la asteptarile lor, independent de asteptarile copilului lor. O familie de origine prea “bagacioasa” poate duce la disolutia cuplului daca nu se iau masuri la timp.
5. Viciile. Jocurile de noroc, alcoolul, drogurile, flirtul, sexualitatea, sportul, jobul, medicamentele. Toate acestea sunt vicii sau pot deveni vicii. Si ca orice viciu poate otravi incet dar sigur familia. Daca aveti astfel de probleme, nu le ascundeti sub pres, nu le discutati cu prietenii, apelati cat mai repede la ajutor specializat (psiholog, psihiatru, medic de familie).
6. Lipsa preocuparilor comune, a comunicarii, a viziunii de viitor comune.
Concluzia psihologului: oricare ar fi problemele prin care treceti, este bine sa discutati cu un psiholog. Chiar daca partenerul nu doreste, incercati prima data voi. Alaturi de psiholog puteti invata cum sa va comportati cu un partener cu probleme, si il puteti aduce pe calea cea buna. Nu este nici pe de parte un act de vitejie sa stati sa suportati: injurii, batai, scandaluri, lipsuri de tot felul, sperand ca se va indrapta. Sa spunandu-va ca stati pentru copii.
Autor: Psiholog Constantin Cornea
Sursa : kudika.ro
No Comments