Sedentarismul: depresie, lene, comportament antisocial

Posted: 29 octombrie 2014 by admin

Una dintre marile probleme ale vremurilor pe care le traim se numeste sedentarism. Cu alte cuvinte exista persoane care din anumite motive nu pot sau nu reusesc sa faca miscare.

Hadeti sa incercam sa vedem care sunt categoriile mari de persoane care au acest comportament:

  • Cei care lucreaza in posturi de genul: contabil, programator, secretara, etc. Adica cei care isi explica lipsa de miscare prin prisma job-ului;
  • Pensionarii;
  • Managerii;
  • Patronii;
  • Persoanele care isi aleg astfel de job-uri datorita faptului ca se considera suferinzi de o boala sau alta.

O prima concluzie ar putea fi: imi aleg job-ul sau sa imi traiesc singuratea asa cum consider eu. Ei bine, nu este chiar asa. Din punct de vedere psihologic problema se pune dintr-un punct de vedere simplu: sunt introvert sau extrovert. Cu alte cuvinte caut sociabilitatea, societatea sau ma feresc de ea. Aceasta concluzie constituie un prim element psihanalitic care ma face sa inteleg de ce imi aleg sa studiez un anumit domeniu oarecum introvert cum ar putea fi: ingineria, contabilitatea. Sau extrovert cum ar putea fi: marketingul , managementul sau vanzarile. Ce trebuie sa intelegem pana acum este faptul ca modalitatea in care am fost crescuti cu incredere mai mare sau mai mica in propriile forte, cu posibilitatea de a interactiona mai mult sau mai putin cu alte persoane, cu incurajari sau nu din partea parintilor pot constitui fundamentul alegerii profesiei, carierei sau partenerului de viata. De aceea putem spune ca la baza sedentarismului pot sta urmatoarele credinte personale, constiente sau inconstiente:

  • O greseala de crestere si de educatie din partea parintilor;
  • Un mediu in care nu ma pot dezvolta;
  • Un mediu traumatizant;
  • Optica gresita ca lumea este un mediu ostil, sau greu de inteles sau controlat;
  • O trauma din copilarie, adolescenta sau tinerete.

Oricare dintre aceste credinte, sau mai multe la un loc nu demonstreaza decat faptul ca psihologia are dreptate cand spune ca: o trauma aparuta in copilarie, adolescenta sau tinerete sau un model social gresit ales pot constitui piste de dezvoltare care contin doar mecanisme de aparare, doar mecanisme care ma ajuta sa ma feresc sau sa ma adaptez cumva mediului social fara a-mi pune problema ca eu chiar pot decide in privinta:

  • Mediul social in care doresc sa ma dezvolt;
  • Mediul familiei proprii care poate rezolva traumele de crestere;
  • Mediului de prieteni care pot constitui pentru mine surse de probleme sau de rezolvari;
  • Mediului de lucru in care pot deveni sclav sau in care pot pleca de la ideea ca incep de la un post mai putin important si pot deveni ceea ce imi doresc.


Sursa: kudika.ro

No Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.