“ Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.” Psihoterapeut Constantin Cornea.
“Cand am venit pentru prima data la tine, amandoi cautam un vinovat. Uneori ne gandeam ca problema este la mine pentru ca, in alte dati, sa consideram ca el este problema. Am fost foarte surprinsi cand, dupa ce ne-ai ascultat povestea, ne-ai spus ca, de fapt, suferinta noastra purta un nume si anume: “sindromul yoyo”.
Amanuntele acestui sindrom nu le-ai explicat in profunzime, urmand sa intelegem amandoi ulterior care ne este partea de vina si modul in care ne putem remedia problemele. Si cele cu propria persoana, cat si problemele cuplului in ansamblu. Ne-ai propus sa incepem terapia de cuplu separat, fara sa ne spui daca si cine este vinovat. Am inteles amandoi ca este mai bine sa venim singuri, pentru a ne putea deschide cu adevarat, fara a fi influentati de prezenta sau opinia celuilalt.
Au urmat luni intregi de discutii, in care fiecare am reactionat diferit. Eu mi-am recunoscut de la inceput personalitatea dependenta, cea care ma face sa ma intorc la el de fiecare data, dupa ce ma arunca ca pe o masea stricata. Am vorbit foarte mult despre divortul parintilor, despre faptul ca mama s-a considerat parasita si mi-a imprimat si mie aceeasi idee, cat si ura pentru tatal meu. Apoi, cu timpul, am inceput sa inteleg ca adevarul nu era nici la mama, nici la tata. Pur si simplu erau personalitati mult prea diferite pentru a putea convietui.
Mi-a fost foarte greu sa lucrez cu stima mea de sine, sa incep sa vorbesc cu tatal meu pentru a-l cunoaste cu adevarat dincolo de opinia mamei. Discutiile cu el au fost adevarate revelatii. Era mult mai experimentat decat mama si stia atat de multe despre viata. Pot spune ca m-ai ajutat sa ne imprietenim, fara sa o suparam pe mama. Mama si acum este singura, tata insa si-a facut o relatie in care este fericit. Inainte mi se parea un adevarat blestem. Acum ma consider fericita ca am“trei parinti” si o sora vitrega cu care ma inteleg minunat. Sunt mai mare decat ea si este bucuroasa sa o invat lucruri..
Cu mama a fost mai greu la inceput, era ca un catar. Toata lumea era de vina pentru suferinta ei. Insa ceea ce am invatat de la tine sa fac eu, am invatat-o si pe ea. De la un timp, a inceput sa vada si ea viata cu alti ochi..
Cu sotul, la inceput a fost groaznic. Inca de la inceput era reticent si faptul ca i-ai spus si demonstrat ca este alcoolic l-a scos din minti si a dat drumul jocului de yoyo. M-a aruncat din nou, asa cum era obisnuit sa faca. A fost extrem de surprins cand m-a chemat si nu am venit. Ba din contra, i-am conditionat revenirea in cuplu de continuarea terapiei. A refuzat si ne-a facut pe amandoi cu ou si cu otet.
Eu nu mai eram persoana care tine la el si il parasisem, uita faptul ca era a suta oara cand el ma arunca. Iar tu erai un manipulator care nu voiai decat banii nostri. Au fost cateva luni in care eu mi-am continuat terapia reconstruindu-mi cariera care a devenit punctul meu de stabilitate pe care imi bazam lumea. Apoi, incet, incet, mi-am refacut relatiile cu mama, tata si sora vitrega. Si mi-am reluat relatiile cu prietenii pe care ii parasisem total pentru ca nu erau buni de nimic in viziunea sotului.
Timp de luni bune a incercat sa ma aduca acasa, dar eu am refuzat, spunandu-i conditia mea. I-am propus, asa cum am stabilit, daca nu doreste sa continuam cu tine terapia, sa mergem la un alt psihoterapeut. Insa sa nu ma intorc pana nu va fi de acord sa isi rezolve si el problemele. A refuzat total spunandu-mi ca eu sunt problema si ca el nu are nici o problema. Insa eu, asa cum am vorbit, am avut rabdare si mi-am refacut viata.
Vazand ca eu sunt din ce in ce mai bine, a tot incercat sa ma deturneze in fel si chip. Sa nu mai vin la terapie. Am fost de acord doar daca mergem in alta parte. Insa el voia sa renunt la orice forma de terapie. Spunea ca ne putem rezolva singuri problemele. Nu voia sa creada ca mecanismul de yo-yo s-a stricat si eu nu mai revin decat cu o conditie.
Dupa aproape un an, timp in care eu am ajuns sa ma simt mai bine decat oricand, a revenit la tine. M-a mintit in acest timp ca a fost la alt psiholog care i-a spus ca nu este alcoolic si ca problemele sunt altfel decat cele descrise de tine. Simteam, stiam ca ma minte doar, doar sa ma ia inapoi fara conditii.
Vazand ca nu este chip sa ma induplece, a reluat terapia cu gandul sa iti demonstreze ca gresesti. Cateva saptamani venea nervos sau imbufnat de la sedintele cu tine. Stiam pentru ca ma suna dupa ce iesea. Incerca sa imi spuna minciuni despre ce ii spui, dar eu, lucrand cu tine, stiam ca minte. Apropiindu-se sarbatorile de Paste, a vrut sa ia o vacanta pentru amandoi. L-am rugat sa te intrebam daca suntem pregatiti. Mi-a spus ca tu ai spus ca da. Mie mi-ai spus ca nu. Pana nu isi recunostea traumele, pana nu renunta macar pentru o vreme la alcool, cluburi si jocuri de noroc, nu puteam fi pregatiti. Imi spuneai ca da, avem nevoie de un eveniment care sa il trezeasca, altfel va minti si se va minti in continuare. Am avut “noroc”. A fost prins baut la volan si i s-a facut dosar penal. Asta l-a debusolat rau. Apoi a fost prins baut la munca si a fost dat afara. Abia atunci a inteles cu adevarat ca doar el mai era problema. Eu eram foarte bine, aveam cariera, o viata de familie normala, o viata sociala plina si relaxanta.
A venit plangand la tine sa faceti ceva sa se salveze. A vorbit cu un avocat pentru problema penala, iar cu tine a lucrat la problemele lui. Nu vreau sa descriu tot travaliul prin care a trecut el. Insa a inteles de unde ii provin traumele. De la tatal lui alcoolic, de la mama lui care nu i-a oferit dragoste pentru ca nu avea timp si chef din cauza sotului. A incercat si el sa isi refaca relatiile cu ei, insa pana acum, nu a avut succesul meu. Dar sunt convinsa ca daca va continua cu tine, va reusi si el. Important este ca nu a mai consumat alcool deloc. Nu a mai fost la jocuri de noroc, a invatat si si-a luat un examen important si a fost acceptat la o firma mare. Asa au inceput si pentru el revelatiile.
Cand a trecut indeajuns de mult timp de abstinenta, am hotarat sa ne mutam impreuna. Invatase de la tine bunele maniere in cuplu. A inteles ca trebuie sa fie atent si la nevoile mele, ca trebuie sa contribuie la treburile casnice. Asa ca mutatul impreuna a fost de bun augur. Mai avea crize de furie, dar se stapanea mai bine. Venea la tine si se descarca, iar acasa ajungea mai bine.
A invatat sa imi respecte libertatile, profesia si mai mult decat atat sa ma vada ca pe iubita lui. Cea fata de care trebuia sa isi manifeste sentimentele de iubire, intelegere, afectiune. Din cand in cand, tindea sa vrea sa ma minta, dar ma prindeam si ii spuneam. Accepta cu greutate, dar totusi accepta si isi cerea scuze.
Acum, dupa o lunga perioada de terapie, ne intelegem si ne respectam. Simtim amandoi ca putem construi un camin, nu o casa mare si goala cum aveam inainte. Ca putem sa ne gandim sa devenim parinti pentru ca ne-am inteles si depasit traumele copilariei. Nu suntem perfecti. Dar am devenit perfectibili, maleabili, atenti la nevoile si libertatile celuilalt. Sper sa continuam in aceeasi directie, pentru ca simt ca suntem pe drumul cel bun. Am inteles amandoi ca, pana la urma, dragostea nu este indeajuns daca vii din urma cu traume grave.”
Autor: Psiholog Constantin Cornea
sursa : csid.ro